Un partid este „afiliat” Budapestei, iar altul face „copy-paste” la proiectul de autonomie

Acuzaţiile publice făcute de UDMR, cum că Partidul Popular al Maghiarilor din Transilvania este „afiliat” Budapestei, sunt aspru criticate de popularii maghiari. Preşedintele PPMT, Szilagy Jolt a ţinut să declare la recentul congres al Consiliului National al Maghiarilor din Transilvania de la Târgu Secuiesc că nu este niciun secret că acest partid are relaţii foarte apropiate cu guvernul condus de Viktor Orban, premierul Ungariei. În acest sens CNMT, organizaţie din care PPMT a luat fiinţă şi care este condusă de Laszlo Tokes, a primit în urmă cu ceva timp aprobarea guvernului de la Budapesta de a întocmi actele necesare cetăţenilor maghiari din România, care doresc şi cetăţenie maghiară. Iar acţiunea este finanţată de guvernul ungar.Dar mai este o problemă care ridică aspecte spinoase și anume cea a obţinerii autonomiei. Motiv serios de campanie electorală, autonomia a generat până în prezent două proiecte, unul aparţinând Consiliului Naţional Secuiesc, organizaţie înrudită cu CNMT, iar celălalt aparţinând UDMR. Dacă pentru proiectul propriu, UDMR a declarat că este cel mai bun şi reprezentativ pentru comunitatea maghiară, fiind pus chiar şi în dezbatere publică pe internet, autorii şi susţinătorii celuilalt proiect consideră că proiectul UDMR este „neserios”. Csomortanyi Istvan, preşedintele filialei Bihor a PPMT, a declarat la congresul de la Târgu Secuiesc că: „În ultimii 20 de ani, UDMR a încercat să blocheze orice tentativă de a se realiza autonomia și vrea, prin proiectul său, să dividă electoratul maghiar. Este un copy-paste, probabil învăţat de la domnul Victor Ponta, pentru că acolo se vorbeşte despre autonomia din Tirolul de Sud. Se vede ca este o traducere „mot-a-mot” și din această cauză nu poate fi luată în serios”. Dar ceea ce a însemnat element de noutate la congresul CNMT, nu l-a constituit aversiunea împotriva UDMR, ci noua strategie a grupării PPMT, CNS, CNMT în demersurile lor de obţinere a autonomiei. Că există două proiecte de autonomie, mai puţin contează. Evidentă este noua strategie trasată de Budapesta în obţinerea acestei autonomii maghiare pe teritoriul României.

Szili Katalin, comisarul guvernului ungar pe probleme de autonomie, a declarat în discursul ţinut la Congresul CNMT că : „ Noi nu vorbim despre autonomie teritorială pe criterii etnice ci despre autonomie teritorială, în general. Trăim într-o lume foarte complicată. Foarte important este să ne înţelegem şi să nu considere nimeni (referire la majoritatea românească n.r.) că autonomia este ceva rău pentru că sunt drepturi le au toate comunităţile. Comunităţile trebuie să nu părăsească locurile natale. Avem voie să ne alegem locul în care să trăim.”

Preluând ideea reprezentantului guvernului ungar, preşedintele PPMT, Szilagyi Zsolt, pe fondul atacurilor îndreptate împotriva UDMR a folosit cu iscusinţă strategia „Divide et Impera”. Radicalismul prezent până acum în toate acţiunile CNMT, PPMT şi CNS, a fost oarecum „îndulcit” cu afirmaţii prin care se doreşte apropierea majorităţii româneşti de ideea autonomiei maghiare folosindu-se de starea de corupţie, sărăcie, lipsa locurilor de muncă, care lovesc deopotrivă în ambele comunităţi. În acest fel, se doreşte ca şi românii din Transilvania să fie „convinşi” că autonomia teritorială maghiară ar fi soluţia cea mai bună de a avea un trai mai bun.    

 „Atât primăriile cât şi consiliile locale dominate de UDMR dar şi de români  vor fi puse sub evaluare, sub razele Roentgen ale publicului larg, pentru a vedea unde în Secuime, în Transilvania, primarii UDMR şi consiliile judeţene dominate de ei, au umflat preţul apei sau transportului gunoiului menajer. Vrem sa scoatem la iveală contractele care au fost făcute în ultimii ani, în comunele şi oraşele transilvănene pentru ca întreaga populaţie, români şi maghiari să beneficieze de preţuri mai mici. Dacă la Bucureşti se poate, aici de ce să nu se poată?” – a afirmat Szylagi Jolt. Ceea ce nu se spune este că aceste nereguli existente în toată ţara nu afectează numai o anumită comunitate, iar prin crearea unei „insule” autonome în mijlocul României nu  se va putea rezolva aceste lucruri. Se ştie că o populaţie săracă poate să fie uşor manipulată şi acest lucru încearcă cele trei organisme maghiare.    Un alt exemplu de intenţiile Ungariei în folosirea acestei strategii îl constituie şi afirmaţiile europarlamentarului Laszlo Tokes: „Borbely şi Frunda au semnat, în secret, în 1993 un pact cu guvernarea de atunci. „Tovarăşii” de atunci şi de azi, ştiu de acest pact care este viabil şi azi”. Dacă a existat un pact secret despre care fostul episcop reformat ştie, se pune întrebarea, de ce nu a vorbit despre asta până acum?. Se ştie că Laszlo Tokes a fost în conducerea UDMR foarte multi ani, chiar de la înfiinţarea formaţiunii. Ceea ce este mai grav, este că, în cazul existenţei unui astfel de pact secret Laszlo Tokes este chiar mai vinovat decât semnatarii acelui pact prin simplu fapt că a ştiut de existenţa acestuia pentru că o astfel de înţelegere priveşte deopotrivă ambele comunităţi, majoritatea românească şi minoritatea maghiară. Există o evidenţă care nu poate fi contestată şi anume că sunt localităti în Trasilvania, unde în primării nu  există niciun angajat român, chiar dacă acolo trăiesc şi români.

Dar, dincolo de scenarii, acuzaţii, animozităţi şi nedreptăţi,  între gruparea celor trei organisme maghiare şi UDMR o să apară şi împăcarea frăţească, ocazie cu care se va discuta despre listele comune pentru alegerile parlamentare din 2016. Iar acest sprijin reciproc între partidele maghiare arată clar ideea ca maghiarii să aibă o cât mai mare reprezentare în administraţii, neavând importanţă apartenenţa partinică.