Kelemen Hunor : În această formă, acest proiect de lege va fi o tragedie, o catastrofă

 Legea votului prin corespondenţă a generat un nou val de nemulţumiri în rândul parlamentarilor UDMR. Uniunea se teme că prin aplicarea acestei legi nu va mai putea atinge pragul electoral ceea ce înseamnă ca nu va mai putea avea reprezentare parlamentară, datorita măririi numărului de votanţi din afara graniţelor ţării. Aşadar, poziţia adoptată de UDMR, încă de zilele trecute când legea a fost votata în Senat, a fost aceeaşi şi astăzi, când a fost supusă votului în Camera Deputaţilor. Cu 257 de voturi „pentru”, 12 abţineri şi 30 „împotrivă”, proiectul „Legii votului electronic” a trecut şi de Camera Deputaţilor, urmând să fie aplicată numai la alegerile parlamentare. Marton Arpad, vicepreşedintele UDMR, a declarat după ce legea a fost votată că: „Legea votului prin corespondenţă nu garantează secretul votului  prevăzut de Constituţie”.  Săptămâna trecută, liderul UDMR, Kelemen Hunor, afirma că dacă această lege va fi aplicată numai la alegerile prezidenţiale, nu şi la cele parlamentare, nu va mai contesta legea la Curtea Constituţională. Pentru ca legea să poată fi atacată la Curtea Constituțională este însă nevoie de 25 de senatori sau 50 de deputaţi care să semneze contestaţia. Numai că, UDMR are numai 17 deputaţi şi 8 senatori. Soluţia ar fi fost să facă o înţelegere cu partidul condus de Călin Popescu Tăriceanu, numai că liberalii au refuzat propunerea UDMR. Legea, în forma adoptată, urmează să fie trimisă preşedintelui României, Klaus Iohannis spre promulgare. Pentru a fi anulată, legea poate să fie contestată la sesizarea preşedintelui ţării, a unuia dintre preşedinţii Camerelor Deputaţilor, a Guvernului, A Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a Avocatului Poporului sau a 50 de deputaţi sau 25 de senatori. În aceste condiţii, UDMR caută soluţii prin încercarea de a discuta „de la om la om” cu deputaţii celorlalte partide, în speranța de a strânge numărul necesar de semnături, pentru contestaţie. „Încercăm să strângem numărul de semnături necesare pentru depunerea contestaţiei atât în Cameră, cât şi în Senat. Vorbim de la om la om. Încă nu avem, dar suntem aproape de numărul necesar de semnături” – a declarat viceliderul UDMR, Marton Arpad. În februarie 2012 când s-a pus pentru prima oară în discuţie votarea legii votului prin corespondenţă, UDMR refuzat şi atunci susţinerea acestei legi, numai că motivele au fost cu totul altele. Marko Bela îşi susţinea refuzul astfel: „ Nici anul acesta, nici în perspectivă eu nu susţin şi n-aş susţine votul prin corespondenţă, sincer. Sunt foarte mulţi cărora nu le va place acest lucru. Într-o situaţie când, într-adevăr, avem milioane de cetăţeni care lucrează în afară eu nu cred că trebuie să decidă soarta Parlamentului şi a societăţii cei care nu trăiesc aici, în România”. Atunci, când UDMR şi-a exprimat adevăratele motive ale respingerii legii votului prin corespondenţă, cînd a afirmat ca această lege este neconstituţională  neputând asigura secretul votului sau când a susţinut că românii care lucrează în afara ţării nu sunt în drept să decidă soarta Parlamentului şi a societăţii româneşti?  Referitor la UDMR, preşedintele PPMT, partid maghiar concurent, Szilagyi Zsolt, a afirmat la Congresul al IV lea al partidului, ce a avut loc recent la Târgu Secuiesc, că : „UDMR are două feţe. Una de import, când este în Ardeal şi alta la Bucureşti”. Aşadar, teama UDMR este din cele două poziţii declarate, o a treia, care este mai aproape de adevăr şi anume că nu va mai putea ajunge la procentele necesare de a prinde locuri în Parlament, ceea ce pentru Uniune va însemna, aşa cum susţine chiar liderul ei, Kelemen Hunor, o tragedie, o catastrofă.