Adevaruri ce trebuie spuse.UDMR bate la ușa Parlamentului României, dar şi la poarta Europei, cu un nou proiect de autonomie

Tot mai insistent politicienii maghiari se arată vocali în obţinerea dezideratului lor privind autonomia aşa-zisului „Ţinut Secuiesc”. Dacă unii îşi maschează intenţiile de obţinere a acestei autonomii pe criterii etnice, alţii afirmă că vor acest lucru pentru a scăpa populația din zonă de sărăcia în care trăiește. Ceea ce se „omite” este faptul că în aceleaşi condiţii trăiesc şi românii iar pentru aceştia situaţia este şi mai dificilă datorită discriminării la care sunt supuşi de către maghiarii nostalgici după „Ungaria Mare”.

Lăsând la o parte mult trâmbițata politică a pașilor mărunți, mai marii UDMR au decis că a venit timpul pentru a prezenta publicului proiectul „Statutului special al Ținutului Secuiesc din România”, tocmai în ziua în care scoțienii au dezamăgit pe toți susținătorii ideii de independență, opunândun-se dezlipirii de Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord. Probabil, calculele conducerii UDMR vizau altceva, și anume scoaterea pe tapet a acestui proiect într-o zi simbolică, în care Scoția s-ar fi desprins de Marea Britanie, cele două evenimente urmând a intra în filele de istorie ale acestei formațiuni. Deocamdată destinul le-a fost potrivinic pe jumătate, în sensul că scoțienii, deși neintenționat, au stricat planurile Uniunii cu privire la „Statutul special al Ținutului Secuiesc din România”. În ceea ce privește șansele pe care proiectul le are în politica românească lucrurile sunt mult mai complicate.

Nesiguranţa şi interesele de grup ale clasei politice româneşti, au creat de multe ori ocazii pe care politicienii maghiari le-au vehiculat în favoarea lor.

Dacă preşedintele României, aflat într-o vizită în Transilvania, în 2009, afirma: „M-aş bucura foarte mult dacă cetăţenii români de etnie maghiară s-ar îndrepta spre armată, aş vrea să văd etnici maghiari care să conducă unităţi, subunităţi şi mari unităţi ale Armatei Române”, referindu-se la ocuparea locurilor de muncă în armată, tot domnia-sa a declarat în august 2013, la Izvoru Mureşului (jud. Harghita): „Anul acesta am ajuns la limita la care spun : e prea mult!”

Văzând că situaţia din ţară tinde să scape de sub control, în cererile şi acţiunile politicienilor maghiari sprijiniţi şi de guvernul ungar, Traian Băsescu a concluzionat că: „Ungaria, în momentul de faţă este un focar de instabilitate din punct de vedere al tratării minorităţilor în regiune, nu în România, în regiune”.

De asemenea, preşedintele Partidului România Unită, Bogdan Diaconu, referitor la atitudinea politicienilor maghiari, a declarat: 

„În momentul de faţă avem un gir al primului ministru şi al partenerilor de guvernare faţă de temele lansate de UDMR. În mod normal, premierul Victor Ponta ar fi trebuit să scoată a doua zi UDMR de la guvernare. PSD a declarat că nu este de acord cu proiectul de autonomie, dar faptic susţine un proiect al liderilor UDMR de arborare a steagurilor secuieşti în Transilvania.”

Referitor la proiectul pentru autonomie al UDMR, trebuie spus că zona amintitului „Ţinut Secuiesc” a mai beneficiat, la ordinele specifice ale maleficului Stalin, tocmai de ceea ce vor unii lideri maghiari acum, autonomie.

Dar pe această temă, a separării de România, trebuie amintit că si în perioada Diktatului de la Viena, a stăpânirii horthiste asupra Ardealului de Nord, economia în regiunea secuiască a suferit o stare de sărăcie fără precedent.

Atunci, „Ţinutul Secuiesc” a fost uitat de Ungaria, economia artizanală şi agricolă a secuilor prăbuşindu-se datorită pierderii pieţelor de care se bucura, în Braşov şi Bucureşti.

În prezent, cele trei judeţe care formează, în viziunea unora, Ţinutul Secuiesc se susţin nu din banii colectaţi din taxe şi impozite aşa cum afirmă politicienii maghiari, ci din banii trimişi de la Bucureşti pentru existenţa bugetelor locale .

Diplomaţia românească este prea îngăduitoare sau destinul românilor depinde de adrenalina istoriei?

În politică, mass-media şi în viaţa cotidiană relaţiile dintre români şi etnicii maghiari au fost, în ultimii 25 de ani, tratate cu o superficialitate greu de înţeles. Nu trebuie nici să minimalizăm importanţa acestor relaţii prefăcându-ne că „nu vedem pădurea din cauza copacilor”, dar nici să alunecăm pe panta periculoasă a unui naţionalism exacerbat. Din punctul de vedere al acordării drepturilor minorităţilor, România se situează printre cele mai generoase ţări din lume. Analizând această situaţie în care tocmai această generozitate a fost interpretată de către politicienii maghiari din ţară, dar şi din Ungaria, drept slăbiciune a statului român, ajungem la o evidenţă clară, de necontestat, că România ar trebui să trateze problema cu maximă seriozitate şi responsabilitate.

Primăria din Sfântu Gheorghe nu are niciun angajat român

Cererea permanentă a politicienilor maghiari de a obţine noi drepturi, aruncând cu noroi în populaţia majoritară românească, a devenit un lait-motiv. Acuzaţiile necontenite prin care minoritatea maghiară vrea să creeze o imagine ireală, vizavi de situaţia din cele trei judeţe (Covasna, Harghita, Mureş), ascunde de fapt o realitate de neacceptat pentru populaţia românească.

De exemplu, la primăria din Sfântu Gheorghe nu există niciun angajat român, iar cum se şi înţelege, limba „oficială” vorbită aici este maghiara. Majoritatea angajaţilor au dublă cetăţenie, română şi maghiară. Este o minciună grosolană acea respectare a proporţiei ocupării locurilor de muncă în cadrul instituţiilor de stat. Unul dintre criteriile de bază la angajare este vorbirea limbii maghiare – ceea ce, conform legislației românești și europene, reprezintă discriminare curată. De asemenea, la Consiliul Judeţean Covasna sunt numai 4 consilieri români, din cei 30 existenţi. Conform ultimului recesământ, populaţia de etnie maghiară reprezintă în judeţul Covasna circa 73% din populaţia existentă, şi atunci conform unei aritmetici simple ar fi trebuit să fie 7-8 consilieri români. Nici în judeţele Harghita şi Mureş nu se respectă principiul proporţionalităţii invocat cu ardoare de politicienii maghiari, balanţa fiind mult înclinată în favoarea acestora.

Ca un amănunt la care autorităţile româneşti ar trebui să reflecteze mai bine, ar fi faptul că, la ultimul recensământ al populaţiei, UDMR a făcut campanie ca locuitorii neromâni din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş să se declare maghiari, nu secui. Şi atunci, despre care „Ţinut Secuiesc” este vorba?

Numai luând în considerare că cele mai importante instituţii locale, primăria şi prefectura, sunt conduse de etnicii maghiari se vede clar că românii sunt discriminaţi în acea zonă a României.

Simboluri ale ostracizării românilor sunt stindarde pe instituţiile de stat din România

Atitudinea edililor care de multe ori încalcă legea indiferent de consecinţe este revoltătoare. Un exemplu elocvent , printre multe altele, este şi arborarea steagului secuiesc pe zeci de clădiri ale instituţiilor publice. Trebuie spus că acest steag este simbolul invadării Transilvaniei de trupele horthyste conduse de Miklos Horthy, fapt recunoscut, spre ruşinea României, chiar de Kulcsar Terza Jozsef, preşedintele Partidului Civic Maghiar, filiala Covasna: „Am pus în acelaşi loc alt steag, în cinstea trupelor maghiare, care în urmă cu 74 de ani au intrat în oraş, dar cu speranţa în libertate şi democraţie”.

Culmea este că înlocuirea drapelului românesc cu steagul secuiesc s-a făcut sub ochii autorităţilor române, care nici nu s-au sinchisit măcar de faptul că acel politician etnic maghiar a încălcat sfidător legea.

Tot în oraşul Sfântu Gheorghe, aflat sub patronatul primarului Antal Arpad numele unor străzi au fost schimbate în bătaie de joc. Astfel, strada „Horea, Cloşca şi Crişan”, cu profunde conotaţii în istoria poporului român, a fost redenumită azi strada „Dealul Attila” iar strada „1 Decembrie” reprezentând şi sarbătoarea naţională a României, a fost rebotezată „Petofi Sandor”.

Nu sunt bani pentru primarii români, dar se sponsorizează acţiuni extremiste antiromâneşti

În localităţile unde sunt primari români, este aproape imposibil să se găsească bani pentru ca aceştia sa-şi poată onora promisiunile faţă de electorat. De exemplu, în timpul „domniei” lui Borboly Csaba (UDMR) la Consiliul Judeţean Harghita, la cererea primarului (român) din Topliţa, localitate cu majoritate românească, primăria în loc de bani pentru asfaltarea drumului către localitatea Secu a primit un răspuns năucitor şi cinic : „Dumnezeu să vă dea sănătate, putere de muncă şi un viitor sigur în Ţinutul Secuiesc”.

În schimb, reuniunea extremiştilor maghiari din Jobbik (partid aflat la guvernare în Ungaria - proiectele propuse fiind adoptate la scurt timp de către Fidesz - n.r.), ce a avut loc în Harghita în luna august 2013, în contextul Taberei Asociației Tineretul Maghiar Ardelean, a fost finanţată de instituţii publice din Covasna şi Harghita. Mesajul extremiştilor promovat pe scenă a fost unul antisemit, rasist şi revizionist. Acţiunea s-a desfășurat cu acordul autorităţilor locale, aşa cum a declarat şi preşedintele Comisiei parlamentare de control a SIE, Mihai Calimente, care nu a fost de acord cu evenimentul.

Şcolile mixte româno-maghiare, un pericol pentru politicienii maghiari

O situaţie deosebită o reprezintă Colegiul Naţional „Unirea” din Târgu Mureş. Liceu cu prestigiu la nivel naţional, având 1200 de elevi şi circa 80 de cadre didactice, este în prezent în situaţia de a se desfiinţa. Clădirea în care funcţionează colegiul este acum într-un proces de retrocedare, proprietarul fiind statusul romano-catolic. Chiar dacă în localitate mai există două unităţi şcolare exclusivist maghiare, Consiliul Local a aprobat un proiect al UDMR pentru infiinţarea unui alt liceu maghiar, „Ferenc Rakoczi” care să funcţioneze în clădirea actualului colegiu „Unirea”.

Ca atare, există posibilitatea ca, pe termen mediu, clasele româneşti să fie mutate în altă clădire iar, conform proiectului UDMR realizat împreună cu Statusul Romano-catolic, clasele maghiare să funcţioneze în actuala clădire. În felul acesta, iminenta segregare va da naştere la două unităţi şcolare diferite iar colegiul „Unirea” va fi pus în pericol de a fi desfiinţat.

Poate puțini sesizează pericolul imediat al acțiunilor de desființare a majorității școlilor mixte din principalele așezări ale Transilvaniei. La prima vedere lucrurile nu par foarte grave, știute fiind micile neînțelegeri dintre români și maghiari. Poate că este mai bine ca fiecare elev de altă etnie să învețe cu ai lui, să nu interacționeze cu unul cu celălalt..., fiecare cu limba și cultura sa..., poate așa ar gândi, la o primă analiză, orice părinte. Dar dacă stăm să privim lucrurile pe termen lung, ajungem la concluzii îngrijorătoare. Peste 15-20 de ani în multe localități ale Transilvaniei vom avea tineri români și maghiari care au crescut în același oraș dar care nu au interacționat niciodată, care au crescut în limbi și culturi diferite, care au luat contact cu istorii diferite, în care ba maghiarii omorau pe români ba viceversa. Nu trebuie să ai o pregătire sociologică deosebită pentru a prognoza că, în termeni de 15-20 de ani, posibilitatea apariției unui conflict deschis româno-maghiar în localitățile cu populație mixtă este mult mai mare decât în urmă cu 10-15 ani, când de bine de rău, românii și maghiarii mergeau împreună la aceeași școală și poate, unii din ei ajungeau să facă chiar şi căsătorii mixte. Și atunci vine fireasca întrebare: cui servește separarea școlilor maghiare de cele românești? Cine are interesul apariției unor falii de neînchipuit între români și maghiari?. Răspunsul poate fi găsit, de exemplu, în discursurile mai multor politicieni de marcă unguri, ai partidului de guvernământ Fidesz care, prezenți în Transilvania, condamnau căsătoriile mixte, susținând că acestea conduc la asimilarea minorității... Și asta în anul 2014 în care în Consiliul Europei  s-a prezentat un raport care relevă eșecul conceptului de multiculturalitate la nivelul Europei (noțiunea înseamnă, în traducere liberă - fiecare etnie cu treaba ei), mult mai benefic fiind cel de interculturalitate (adică încurajarea contactului permanent între minoritate și majoritate – în școli, cultură, artă – exact domeniile ce au intrat de-a lungul timpului, din când în când, în domeniile de responsabilitate ale unor miniștri ai UDMR).

Nu doar școlile mixte reprezintă o problemă. În procesul evident de maghiarizare a populaţiei din zona aşa-zisului „Ţinut Secuiesc”, la cererea şi cu sprijinul partidelor politice maghiare, dar şi cu sprijinul autorităţilor din zonă se editează manuale şcolare „opţionale”…, dar obligatorii. Un astfel de manual destinat elevilor din clasele VI-VII, adică, pentru segmentul de varstă 12-14 ani, a fost editat la Miercurea Ciuc la data de 18 septembrie 2012. În manualul considerat „ghid” este promovată falsa origine a secuilor şi faptul că românii ar fi fost slugile acestora. Interpretările după ureche ale autorilor nu au niciun fundament real, singurul ţel fiind doar acela prin care să se inoculeze în conştiinţa copiilor, idei otrăvite antiromâneşti. 

La lansarea acestui abject manual au participat cu mare fast autorităţile locale şi autorii flancaţi de tineri îmbrăcaţi în husari purtând steaguri secuieşti şi ale Ungariei.

Dacă este să arătăm adevărul istoric mascat de autorii manualului şi de toţi susţinătorii acestora, putem spune, conform documentelor istorice, că secuii au origine incertă. În acest sens există teorii conform cărora secuii ar fi de origine turcă, dintr-o populaţie înrudită cu hunii, având în susţinere scrierea runică. Există şi teorii care indică originea secuilor ca fiind bulgară, pecenegă, cumană, gepidă. Dar, indiferent de origine, un lucru este cert – secuii îşi au originea în popoarele migratoare, în timp ce românii s-au format ca popor în interiorul graniţelor României de azi. Iar dacă este să vorbim şi despre cine pe cine a „invadat ca slugi”, tot conform documentelor istorice aflăm că în perioada interbelică, datorită cunoașterii unei singure limbi, cea maghiară, foarte multe fete din secuime au venit, din cauza sărăciei, la Bucureşti și nu s-au putut angaja decât ca slujnice în casele orăşenilor bogaţi. Neputând astfel să-și pună în valoare adevăratul potențial și să facă lucruri deosebite și serioase, de care locuitorii maghiari din secuime sunt cu adevărat capabili. Dar, din decenţa caracteristică poporului român aceste lucruri nu sunt trecute în manualele de istorie româneşti.

Mai nou, o altă dorinţă a politicienilor maghiari ar fi editarea unui alt manual de limbă maghiară destinat elevilor din clasa a II – a.

Articol preluat de pe portalul NapocaNews
Autor: Eli Dan Davidescu