Fostul reprezentant al Eparhiei Bihor,Marosan Tamas, deşi condamnat la trei ani de închisoare, s-a mutat în Ungaria, jucându-se de-a” baba oarba” cu justiţia din România care ,ridică neputincioasă din umeri.

Condamnarea magnaţilor fotbalului românesc a făcut ca milioane de iubitori ai sportului rege să se împartă în doua tabere: unii sunt mulţumiţi de faptul că  măcar de acum înainte meciurile de fotbal să nu mai fie blătuite şi spiritul sportiv să nu mai fie înlocuit de corupţie; iar alţii care susţin că justiţia nu ar trebui să se pronunţe atunci când ar fi vorba despre anumite valori ale acestui sport.

Oricum, este de evidenţiat faptul că, procesul milionarilor din fotbal a durat destui ani încât cei învinuiţi să creadă că vor beneficia de prescripţie. Cu câteva zile înainte de pronunţarea sentinţei, MM Stoica dădu-se chiar o petrecere la un mare restaurant de fiţe din Bucureşti, fiind convins că va scăpa de închisoare ,beneficiind de acea prescripţie a faptelor sale.

Amintesc acest episod, pentru că mulţi oameni cu bani şi foarte influenţi au scăpat de puşcărie prin tertipuri avocăţeşti care au dus procesele ani de zile, pâna ce faptele s-au prescris.

Un exemplu elocvent este şi al unor cetăţeni de etnie maghiară, care deşi condamnaţi  de o instanţă de judecată, profită de întortocheatele căi judiciare pentru a duce procesul ani şi ani de zile, în speranţa că vor scăpa de închisoare. 

Dosarul nr 13020/ 200/ 2010, pare să ia locul interminabilului serial de televiziune, „Tânăr şi neliniştit”. Deşi a intrat în al patrulea an de când instanţele de judecată din România tot plimbă acest dosar, se pare că soluţia finală încă nu se zăreşte nici la capătul vreunui tunel, asemeni proverbialei luminiţe, nici altundeva. La înfăţişarea din data de 10 februarie, completul de judecată de la Curtea de Apel Ploieşti, a acordat senin şi neputincios, iarăşi, un alt termen de judecată, pe data de 02 aprilie a.c.

Motivele amânării au fost şi acum identice cu cele de la înfăţişarea trecută, adică,din luna ianuarie şi anume, nereprezentarea condamnatului Marosan Tamas, fost reprezentant al Eparhiei Bihor, printr-un avocat numit sau ales. Din dosarul în cauză, mai fac parte şi actualul deputat UDMR, Marko Attila, şi fostul secretar de stat Silviu Clim. Fiind cauză comună, dosarul trebuie judecat pentru toţi trei, odată. Aşadar, dupa mai multe înfăţişări cu tot atâtea amânări, abia în luna ianuarie 2014 aceeaşi instanţă află că Marosan Tamas cu dublă cetăţenie româno- ungară, a părăsit ţara, mutându-se în Ungaria. Se pare că este o înştiinţare în acest sens, din luna aprilie a anului trecut existentă la dosar, dar.....

Aşadar, abia în februarie instanţa a descoperit că nu se ştie adresa din Ungaria a lui Marosan Tamas pentru a fi citat, iar Baroul deşi inştiinţat, după cum a spus preşedintele completului,nu se ştie din ce motiv,  nu a desemnat nici acum un apărător din oficiu.

Mai mult decât surprinzător, acest preşedinte a propus avocaţilor prezenţi, ale celorlalţi doi condamnaţi, să accepte un termen mai lung pentru a da posibilitatea ca unul dintre avocaţii să se deplaseze la mama lui Marosan Tamas, care domiciliază în Cluj pentru a afla eventual adresa fiului ei stabilit acum în Ungaria sau măcar să afle din această sursă, adresa electronică a acestuia. Dar, parcă aceeaşi instanţă dispunea în ianuarie că va instiinta Consiliul Local din Cluj, localitate unde Marosan a avut ultima adresă din ţară, pentru a afla adresa acestuia din Ungaria sau chiar să se afişeze acolo, o anume înştiinţare pentru a se putea judeca în lipsă. Acum, în mod hilar se apelează la o femeie octogenară, care "întâmplător" este şi mama condamnatului, pentru a se afla adresa de email a fiului ei.....Din surse neoficiale, se pare că deputatul Marko Attila, fiind parte în acelaşi dosar,  păstrează legatura Marosan, chiar şi telefonic.

Dar, instanţa îsi are mersurile şi demersurile ei oficiale...doar nu degeaba i se spune ca este oarbă, nu?

Cum noi însă, nu suntem specializaţi în probleme de drept, cred că este scuzabil, judecând lucrurile după logica normală, netangentă cu zodia balanţei.

Evitându-se  din motive legale probabil, dar şi legate de anume superstiţie, data de  01 aprilie, care pică într-o zi de marţi, completul a ales cu pioşenie data de 02 aprilie, dată care coincide în calendarul creştin ortodox cu ziua Sf. Tit, făcătorul de minuni, pentru o nouă înfăţişare.Chiar ar fi o minune ca după patru ani să se hotărască vreo instanţă românească să soluţioneze dosarul acesta. Nu este vorba decât de o nimica toată, o  bagatelă de abuz în serviciu contra intereselor publice, cu consecinţe deosebit de grave. Atât.