Hopa, hopa, tropa, am intrat în Europa

A trecut şi perioada cârnaţilor, caltaboşului şi sarmalelor stropite româneşte cu ţuică fiartă şi vin ecologic. Iertare să-mi fie că am modernizat vechea zeamă de struguri cu acest cuvânt la modă, care sincer mie imi repugnă. Cum adică ecologic? De o banalitate scabroasă născut din interese economico-politice, bilistrocizantul cuvânt „ecologic“ ţine să facă un soi de separaţie între „bine“ şi „rău“, între „sănătos“ şi „bolnav“. Ca nişte buldogi băloşi poftind la „bunătăţile“ Europei aşa-zis civilizate, ne prostim în „cuget şi-n simţiri“, doar doar vom fi şi noi acceptaţi la masa europenilor. Şi nu putem să ne plângem că nu intrăm şi noi, încet, dar sigur, în râvnita civilizaţie europeană. Avem căpşunari europeni, prostituate europene, hoţi care fură româneşte, dar în stil, bineînţeles, european, roşii, ardei şi chiar usturoi fără gust, fără miros dar toate aduse de la turci, olandezi şi francezi, sutiene din Milano şi chiftele congelate din Budapesta. Aşa că avem de toate. Chiar şi politicienii au învăţat să mintă „ecologic“. Păi, n-au promis ei pensie garantată de 350 de lei şi dublarea veniturilor agricultorilor? Nu au promis un salariu minim de 1000 de lei şi 25.000 euro pentru fiecare român care se întoarce din străinătate ca să muncească în ţara lui de mlaştină (pardon, de baştină)? Nu au promis o creştere cu 50 la sută a salariilor cadrelor didactice, iar pensiile vor fi corelate cu noul salariu mediu pe economie? Şi acestea fiind doar câteva dintre măsurile sociale care miros „ecologic“, departe de pesticidele otrăvitoare ale minciunilor slobozite de guri urât mirositoare. Nici nu mai trebuie, parcă, să mai amintim de o ilară creştere economică, de kilometri de autostrăzi sau de îmbunătăţirea sistemului sanitar şi a celui de învăţământ aflat într-un periculos declin dirijat. Promisiuni frumoase dar care nu au acoperire financiară, ca nişte legume scoase de la o şedinţă foto, dar fără niciun Dumnezeu. Aşadar, anul 2009, care abia a început, va dansa pe plaiurile mioritice valsurile născute la curţile aristocraţilor europeni purtători de peruci flocoase. Nimeni, dar absolut nimeni dintre mai-marii ţării nu va veni în faţa celor cărora le-au cerşit votul să spună că multe locuri de muncă vor deveni amintire, că ne vom uita în buzunare ca milogu-n traistă, că nu vom şti ce să răspundem copiilor care ne vor cere de mâncare, că lupta pentru supravieţuire ne va face să furămcu STÂNGA şi DREAPTA iaurtul de pe masa bătrânilor, că ne vom înălţa privirile agonice către Dumnezeu şi-I vom cere disperaţi îndurare. În tot acest timp, mai târziu, spre toamnă, din umilă „sărăcie“ se vor cheltui tot din banii noştri cu nesimţire şi ostentativ, milioane de euroi pentru campanile europarlamentare şi prezidenţiale. Atunci, iar vor născoci bursucii politici, „roşii“ frumoase, ca de poză, dar fără nici un Dumnezeu!