Reînvierea Mânăstirii Turnu

La 7 kilometri de Ploieşti, pe drumul Târgoviştei, se află o localitate rurală cu iz de sat „european“, Târgşorul Nou. Aici, în 1461, Vlad Ţepeş a ridicat Biserica domnească cu hramul Sf. Ierarh Nicolae. Sub oblăduirea domnitorilor Vlad Călugărul, Radu cel Mare, Neagoe Basarab, Mihai Viteazul şi chiar Constantin Brâncoveanu, la Biserica domnească s-a amenajat şi a funcţionat mânăstirea, care este cunoscută şi astăzi drept Mânăstirea Turnu.
După mai bine de 200 de ani, Antonie Voievod a restaurat biserica mânăstirii, adăugându-i hramul Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil. Mai târziu, pentru că mânăstirea se afla în apropierea târgului târgoviştean aflat în drumul negustorilor spre marele centru comercial al Braşovului, Constantin Basarab Brâncoveanu a împodobit biserica prin fresce de o inestimabilă valoare şi astăzi. Dar nu numai frumuseţea picturilor, a frescelor şi stilul arhitectural o făcea renumită în toată Ţara Românească, ci şi credinţa şi evlavia slujitorilor ei, dragostea lor faţă de Dumnezeu şi faţă de oameni.
Aşa că domnitorul Grigorie Ghica a hotărât ca mânăstirea să fie închinată spitalului „Sf. Pantelimon“ al săracilor din Bucureşti. Din păcate însă, spre sfârşitul veacului al XIX-lea, întregul complex mânăstiresc de la Târgşor a rămas în ruină până în 1997.
Aşa că, după mai bine de 100 de ani, Ieromonahul Valentin Mâţu, aflând de acest loc puternic amprentat de istorie, a hotărât să plece de la Mânăstirea „Sf. Nicolae“ - Sitaru, pentru a reda oamenilor şi lui Dumnezeu acest locaş sfânt. Iată că, după 100 de ani de ruină, stareţul Valentin Mâţu, numit de către Arhiepiscopia Bucureştilor, împreună cu doi fraţi călugări şi un monah bătrân, a decis reactivarea mânăstirii.
Ce au găsit aici? Abia dacă se mai vedeau ruinele a trei biserici mici, şanţuri năpădite de buruieni, câteva vaci aduse la păscut şi un perete al unui lăcaş de cult ce purta ruşinos o tablă pe care scria „Rezervaţia arheologică de la Târgşorul Vechi“.
Pretenţiile fireşti ale stareţului Valentin au deranjat pe unii edili din Prahova şi chiar Consiliul local din Târgşorul Vechi. După ruşinoase scandaluri, în sfârşit, azi, Mânăstirea Turnu a devenit ceea ce a fost odată, un loc în care istoria şi credinţa chiar există. Să fi contribuit şi Patriarhul Ierusalimului, Dositei Nottara, care, prin anii 1700 a spus următorul blestem: „Cei ce se vor amesteca să facă pagubă şi stricăciune obiceiului mânăstirii, boieri mari sau mici sau alţi slujitori domneşti sau boiereşti, unii ca aceia să fie legaţi şi afurisiţi, cu Iuda şi cu Arie să fie la un loc; pietrele şi lemnele să putrezească, iar trupurile lor să stea tot întregi şi să nu se aleagă de ei de casele lor nimic. Iar întărind şi miluind, să fie iertaţi şi blagosloviţi. Aceasta am dat patriarhia noastră să fie. Amin!“