luni, 3 octombrie 2011

Viziune ungurească despre o Transilvanie balcanizată - Realități readuse la viață -

Recensământul din 1910, o făcătură.

Una dintre personalităţile aflate ân atenția publicului din Ungaria este, fără îndoială, Sandor Kopatsy, doctor în ştiinţe economice.

Decorat recent cu distincţia “Crucea medie a Ordinului de Merit al Republicii Ungare, Sandor Kopatsy a conturat câteva comentarii analizând mai multe aspecte ale situaţiei economice şi politice actuale din Ungaria şi Europa. Printre aceste reflecţii personale consemnate şi pe blogul său, personalitatea ungară face referire şi la Tratatul de Pace de la Trianon, lucru care ne vizează direct şi pe noi românii, şi chiar despre recensământul din 1910.

Referitor la acest ultim aspect, Sandor Kopatsy, afirmă: “Mai întâi trebuie să avem o viziune clară despre structura etnică. Potrivit datelor recensământului din 1910, 51% din populaţia Ungariei erau de naţionalitate maghiară, însă istoricii ar trebui să specifice că aceste date nu au fost reale. Conform legii de atunci, evreii şi ţiganii nu erau consideraţi minorităţi etnice, ei fiind luaţi în evidenţă în funcţie de limba vorbită, adică drept maghiari. Aceste două comunităţi etnice reprezentau aproximativ 9% din populaţia ţării. Pe de altă parte, ponderea analfabeţilor din populaţia totală era de peste o treime. Analfabeţii erau întrebaţi de notar, iar datele erau înregistrate tot de ei. Marea majoritate a notarilor, cu excepţia regiunilor săseşti, erau de naţionalitate maghiară. Astfel, nici nu se punea problema obiectivităţii recensământului. După încheierea Tratatului de Pace de la Trianon, datele recensămânlui reflectau o altă realitate, total diferită de cea anterioară.”

Aceste afirmaţii, deloc convenabile pentru radicalii aflaţi în prezent la conducerea statului ungar, au fost comentate şi la un post de radio unguresc, de mare audienţă, Radio Sfânta Coroană.



Tratatul de Pace de la Trianon, o realitate istorică de necontestat.

Cât priveşte Tratatul de Pace de la Trianon şi despre urmările lui, Sandor Kopatsy apreciază că: “Ungariei i-a fost mult mai bine, decât dacă ar fi existat în continuare Regatul Maghiar istoric. Trianonul a împărţit mai mult dreptate, decât nedreptăţi. Populaţia care trăieşte pe actualul teritoriu al Ungariei o duce mai bine, decât dacă toată ţara istorică ar fi a noastră.”

Iată că, prin afirmaţiile sale, Sandor Kopatsy deschide, de fapt, un subiect sensibil, o polemică greu de stins dintre istorici şi extremiştii maghiari dornici de expansiune teritorială.

Şi pentru a veni în favoarea adevărului istoric, trebuie să amintesc câteva aspecte prin care Tratatul de la Trianon este de necontestat. Nu cred că cineva poate să susţină faptul că, din Primul Război Mondial, Ungaria nu a ieşit foarte „şifonată”, având „calitatea” de înfrânt, dintr-un conflict cu 20 de state din Europa şi din lume.

Tratatul de la Trianon a venit ca un eveniment firesc, urmare a acestei situaţii. De fapt, acesta nu este un simplu tratat între Ungaria şi ţările vecine, aşa cum susţin extremiştii maghiari, ci între Ungaria şi restul lumii.

Întocmit de o comisie internaţională, tratatul conţine un preambul şi 14 părţi, conţinând 364 de articole, şi a fost semnat de 36 de plenipotenţiari în numele a 23 de state, 11 europene şi 12 din afara ei. Pe lângă statele beligerante din tabăra Antantei, printre care şi România, din Europa au mai semnat şi cele trei state nou formate în acea perioadă: Polonia, Cehoslovacia şi Regatul sârbo-croatosloven (viitoarea Iugoslavie).

Ţările din afara Europei semnatare ale Tratatului, au fost: SUA, Canada, Australia, Noua Zeelandă, Uniunea Sud- Aficană, India, Japonia, China, Cuba, Nicaragua, Panama şi Thailanda (fost Siam).

Din punct de vedere al frontierei Ungariei cu ţările vecine, asta însemnând Austria, Regatul sârbo- croatosloven, Cehoslovacia şi România, documentul cuprinde 164 de pagini. Referitor la graniţa dintre Ungaria şi România, aceasta a fost consemnată prin articolul 27 din Tratat şi trasată pe teren de o comisie mixtă. Aşadar, extremiştii din Ungaria şi din zonele europene unde comunităţile de maghiari sunt majoritare, degeaba încearcă prin acţiunile lor să conteste credibilitatea şi chiar legalitatea acestui document istoric.

Mai mult, la 10 februarie 1947, după cel de-Al Doilea Război Mondial, prin semnarea Tratatului de Pace de la Paris, s-au restabilit clauzele teritoriale ale Tratatului de la Trianon, reconfirmându-le prin consens internaţional. La Paris, s-a hotărât printre altele şi retrocedarea Ardealului de Nord, României. Deci, contestarea Tratatului de la Trianon ar constitui şi o contestare a Tratatului de Pace de la Paris, ceea ce este inadmisibil.

Revenind în actualitate, dar legat de toate cele amintite, susţinerea, din partea unor politicieni de origine maghiară, a autonomiei „Ţinutului Secuiesc” este doar o pornire ireală vizavi de adevărul istoric, o himeră menită să tulbure buna convieţuire dintre românii şi maghiarii ce locuiesc în Transilvania.



Transilvana s-a balcanizat.

Printr-un precedent istoric creat în 1951, în urma unei noi împărţiri teritoriale, la presiunea sovieticilor conduși de odiosul lider I.V. Stalin, care în acea perioadă coordonau întreaga viaţă economică şi socio-politică a tuturor statelor din Bazinul Balcanic, România este nevoită să creeze Regiunea Autonomă Maghiară, în zonele locuite în majoritate de secui, cu „capitala” regiunii la Târgu Mureş. Acest lucru a funcţionat timp de opt ani şi este şi astăzi invocat de nostalgicii constituirii „Ungariei Mari”. Despre acest aspect, Sandor Kopatsy, omul decorat, aşa cum am mai amintit, de către preşedintele ungar, Pal Schmitt, mai spune: „Este cazul să alcătuim o imagine obiectivă şi despre Transilvania. Din punct de vedere economic şi cultural acest teritoriu s-a balcanizat. Dar nici acest lucru nu este suficient pentru noi să recunoaştem că, de fapt, noi suntem cei care i-am săpat groapa Transilvaniei, prin înfiinţarea Uniunii Europene. Unul dintre păcatele luptei pentru libertate a fost expulzarea saşilor din rândurile populaţiei care alcătuia Principatul Transilvănean, precum şi prin aservirea întregii Transilvanii administraţiei maghiare. Nu se spune nimic nici despre faptul că în timpul dominaţiei maghiare din Transilvania, creştinismul ortodox al românilor a fost persecutat în mod isteric, preoţii ortodocșifiind trataţi inferior faţă de ceilalţi preoţi ai bisericilor creştine.”

Iar dacă Sandor Kopatsy tot a afirmat în meditaţiile sale că Transilvaniei i s-ar fi săpat o anume „groapă” în Europa, trebuie să amintim că la cârma UE, chiar în acest an, a fost Ungaria.



Eli Dan Davidescu

Articol preluat din ziarul on-line TIMPUL ADEVARULUI

Niciun comentariu: