Hajdu Gyozo - Un mare patriot roman

Hajdu Gyozo, scriitor maghiar şi un mare patriot român

„Mulţumită zestrei spirituale primităde la părinţii mei, atât în dictatura regimurilor totalitare, în încleştarea vremii, cât şi în anii de după schimbarea petrecută în decembrie 1989, m-am străduit – şi mă străduiesc şi azi – că trăiesc respectând imperativul cinstei spirituale”. (Hajdu Gyozo)

De foarte mult timp am nădăjduit că într-o bună zi am să mă întâlnesc faţă în faţă cu unul dintre cei mai longevivi jurnalişti din România şi unul dintre cei mai convinşi patrioţi. Recent am avut această onoare şi bucurie, de care, bineînţeles am profitat.
În cartea sa „Pentru spirit european –faţă în faţă cu apostolii cauzei josniciei”, Hajdu Gyozo afirma : „ Pentru mine, exprimarea cinstirii şi iubirii faţă de poporul român nu constituie doar o frază răsunătoare, caracteristică unei oratorii festive sau unei declaraţii ocazionale. Este cu mult mai mult decât atât!”

R – Domnule Hajdu Gyozo, după patruzeci de ani de redactor şef la revista literară „Igaz Szo” din Tg.Mureş, la activitatea dumneavoastră scriitoricească se mai adaugă încă douăzeci de ani, de data aceasta, de fondator şi coordonator al altei reviste : „Egyutt-Împreună”.

HG – Asociaţia culturală şi de prietenie –„ Egyutt – Împreună”, am organizat-o acum douăzeci de ani, la Bucureşti. M-a ajutat marele poet român, Adrian Păunescu, care a fost cel mai bun prieten al meu, atât în perioada socialismului cât şi după aceea. El m-a invitat de la Tg. Mureş spunându-mi : „ Gyozo dragă am auzit că extremiştii maghiari cauta sa-ti faca rau, tie şi pe soţiei tale. Vino la Bucureşti să vedem ce putem face împreună.”

R – Dar de ce a afirmat Adrian Paunescu aceste lucruri ?.

HG – Ştia ce se întâmpla la Tg.Mureş. În zilele schimbării regimului de până în 1989 extremiştii maghiari mi-au asaltat casa vrând să ma omoare, şi pe mine şi pe soţia mea. Au zis că am vândut Ardealul românilor şi sunt un trădător. Poliţia şi armata mi-au păzit casa două săptămâni apărându-ne. Dacă mie nu au reuşit să-mi facă nimic, în schimb soţia mea, actriţa Adam Erzsebet, a fost dată afară de la teatrul maghiar. Şi ea a fost considerată trădătoare pentru că a avut curajul să ţină un recital în limba româna, dedicat poetului naţional Mihail Eminescu. Nici Ion Iliescu în calitatea sa de preşedinte al ţării nu a facut nimic pentru a îndrepta această ruşine. Gelu Voican Voiculescu a fost martor când am intervenit la Ion Iliescu spunându-i – domnule preşedinte, dacă nici dumneavoastră nu faceţi nimic, sunt nevoit să plec din ţară!

R – Ştiu că este un capitol trist din viaţa dumneavoastră dar, va rog să revenim la revistă.

HG – Venind la Bucureşti, ne-am gândit să facem o asociaţie culturală şi de prietenie, nonguvernamentală, care să nu facă politică de partid, dar care să facă politică culturală. Adi a fost amabil şi a dat un telefon la Gelu Voican Voiculescu, care era atunci primvice-preşedinte. Acesta m-a recunoscut ştiind că timp de 40 de ani am condus o revistă literară editată de Uniunea Scriitorilor.Aşa s-a născut ideea unei reviste excepţionale.
Chiar şi Ion Iliescu a fost informat despre intenţia mea, fiind şi dansul de acord cu asociaţia şi cu revista, ca mjloace de luptă prin literatură şi artă pentru prietenia româno-maghiară, de atitudine împotriva extremismului, şovinismului şi iredentismului. La rândul său Ion Iliescu a dat telefon la Petre Roman, care era premier, pentru a mă ajuta sa fac Asociaţia Culturală şi de Prietenie Egyutt – Împreună. Apoi am avut mare noroc că mari scriitori ca : Marin Sorescu, D.R.Popescu, Dinu Săraru, şi mulţi intelectuali români şi maghiari au venit lângă mine. În 2-3 luni am avut un colectiv de redacţie excepţional. Pot să spun că revista a avut un mare succes. În primul an am avut 4000 de abonaţi individuali.

R – Este o revistă bilingvă. Cum vă descurcaţi cu difuzarea şi cu toate greutăţile financiare, de limbă, etc.?

GH – Am urmat cursurile universitare şi la Budapesta şi la Tg. Mureş. Dar,chiar daca scriu greu în limba română îi pot citi usor pe Arghezi şi Sadoveanu.
Am lângă mine oameni deosebiţi care-mi traduc articolele în limba română, cum ar fi doamna Rozalia sau secretata mea Doina Ion, care stă lângă mine de 20 de ani.

R – De 65 de ani aţi transmis românilor şi maghiarilor mesaje universal valabile, de toleranţă şi înţelegere. Cum a fost posibil să vă menţineţi echidistant în toată această perioadă?

GH – Vă spun sincer că sunt mulţi cei care mă întreabă „ Cine eşti tu?”. Răspunsul meu este că sunt scriitor maghiar şi patriot român!.
Patriotismul l-am moştenit de la tatăl meu care a fost cantor reformat şi învăţător. Am trait in Lunca Mureşului, judeţul Alba, unde majoritatea sunt români.
Când au fost sărbătorile de iarnă, noi le-am făcut şi cu popa român şi cu cel maghiar. La vârsta de 4-5 ani am primit cea mai mare lecţie când tatăl meu mi-a spus : „ Gyozo dragă, noi trăim aicea şi cu români şi cu maghiari. Popa român are şi el copii. Trebuie să-i iubeşti ca pe fraţii tăi”.
Patriotsmul românesc pentru mine este o problemă familială. Faptul că afirm că sunt patriot român este unul natural.

R – Acesta să fie motivul pentru care aţi fost acuzat că sunteţi „trădător”?

GH – Păcat că liderii UDMR şi politicienii maghiari actuali nu ştiu să fie corecţi. Nu am auzit pe niciunul dintre ei să spună că ar fi politician maghiar şi patriot român. Am fost în SUA, Canada, Franţa, Anglia, etc., împreună cu soţia mea unde am participat la multe acţiuni şi întâlniri ale magharilor. Acolo, la începutul fiecărei intruniri s-a cântat mai întâi imnul statului respectiv şi apoi cel maghiar. Uitaţi ce a făcut UDMR-ul la Congresul al x- lea de la Oradea. Cum şi-au permis ca prima dată să se cânte imnul maghiar?.E o ruşine şi o provocare. Au avut dreptate ziariştii români care au criticat acest lucru. Imnul maghiar pentru mine e sfânt pentru că sunt maghiar din toată inima mea, dar sunt şi român pentru că trăiesc în această ţară. Nicio boabă nu s-a scris în limba română.
Au participat toate partidele româneşti şi nu s-a scris nici măcar „Bine aţi venit” în româneşte.A fost o atmosferă de parcă erai în Ungaria.

R – Aţi afirmat că este o ruşine şi o provocare ceea ce s-a intâmplat la Oradea. Aveţi şi alte exemple de acest fel?.

GH – Desigur. La 15 martie am văzut cu toţii ce a fost la Miercurea Ciuc şi la Tg. Mureş...
Pentru mine 15 martie este o sărbătoare sfântă pentru că sunt scriitor maghiar. Dar vine preşedintele parlamentului maghiar Kover Laszlo şi spune că „staţi linştiţi că guvernul maghiar luptă pentru autonomie pe criterii etnice”. Acum l-aş întreba : „Domnule preşedinte, cunoaşteţi Constituţia României? Aţi venit într-o ţară care are o constituţie.Cum vă permiteţi să faceţi o asemenea propagandă în România”?.
Nu sunt de acord nici cu autorităţile româneşti pentru că trebuiau să spună : „ Domnule preşedinte, dacă dumneavoastră faceţi politică împotriva statului nostru, atunci plecaţi din ţara asta. Sunteţi o „persona non grata”. Bine, dacă nu ar fi fost create condiţii prielnice nu şi-ar fi putut permite...

R – Despre ce condiţii vorbiţi?

HG – Am condus 40 de ani revista „Igaz Szo”.
A fost o revistă editată de Uniunea Scriitorilor din România.Acolo l-am primit şi pe Marko Bela să lucreze ca redactor. Nu avea casă.
L-am ajutat de foarte multe ori, chiar dacă avea o poziţie antiromânească. De exemplu, trebuia să scriem câte ceva pentru 1 Decembrie . De fiecare dată, Marko Bela refuza spunând :”Domnule redactor şef, eu nu pot să scriu despre 1 Decembrie pentru că nu sunt român. Este o situaţie absurdă. La 1 Decembrie romanii au furat Ardealul de la maghiari şi acum noi să-i lăudăm”?.
Nici acum Marko Bela nu s-a schimbat. El şi UDMR au aceeaşi atitudine, afirmand că Ziua Naţională a României este zi de doliu pentru maghiari..
Şi atunci, zic, nu este o ruşine să stai lângă 20 de milioane de români şi să spui asta?. Toţi cei din UDMR au nişte averi fabuloase în România...Uite, porcul ăla de primar de la Miercurea Ciuc a spus pe 15 martie că maghiarii nu au nicio legătură cu romanii.
Păi, domnule Băsescu, domnule premier faceţi coaliţie cu asemenea oameni, cu asemenea partid?.
Marko Bella I-a ameninţat că-i dă afară din partid dacă nu fac ce spune UDMR. Nişte bandiţi. Din aceată cauză spun ca eu sunt trădător.
La Budapesta eu şi soţia mea suntem sărbătoriţi şi ne simţim ca acasă, numai în Ardeal, sunt numit trădător. Dar asta este ţara în care trăiesc.

R – Trecând prin atâtea situaţii dificile, care sunt proiectele dumneavoastră privind asociaţia şi revista pe care le conduceţi?.

GH – Am făcut lucruri frumoase.În fiecare an la Teatrul Naţional, ori la Ministerul de Externe, ori la Primăria sectorului 2, unde primarul Onţanu mă primeşte şi îmi sponsorizează revista şi acţiunile, facem nişte serate literare excepţionale. La aceste serate vin cei mai importanţi savanţi şi academicieni din Ungaria şi din alte ţări, care au o atitudine corectă faţă de poporul român.
Liderii UDMR ar trebui să înveţe de la ei. Vrem să continuăm asemenea acţiuini, dar... Uite, de 20 de ani de când fac asemenea acţiuni literare niciun jurnalist de la emisiunea în limba maghiară de la TVR nu a venit chiar dacă au fost invitaţi.Sunt sigur că cei de la UDMR au dat spus „aveţi grijă ca Hajdu Gyozo este trădător şi să nu vă duceţi acolo”. Fac o discriminare catastrofală. Pentru acest motiv, am scris cel puţin de zece ori la Comisia de discriminare condusă de Asztalos Csaba prin care am spus că nici TVR şi nici Radio România nu lasă jurnaliştii de la secţia pentru minorităţi să vină la aceste serate unde facem mari eforturi să promovăm cultura românească şi maghiară. Nu mi-a dat niciun răspuns.
Toţi răspund la politica UDMR care este catastrofală.
Ceea ce face UDMR nu este rău pentru români, ci pentru întreaga populaţie maghiară. nu fac absolut nimic. Sunt convins că şi partidele româneşti fac o mare greşeală pentru că nu sunt în stare să facă front comun, dând posibilitatea ca UDMR să facă un şantaj permanent. Iarăşi spun că este o ruşine, mai ales că autorităţile româneşti

R – Domnule Haju Gyozo, aveti în spate 65 de ani de activitate jurnalistică. Acum la vârsta de 82 de ani, chiar nu vă sprijină nimeni?.

HG – Ba da. Am primit un mare ajutor din partea Academiei Române, din partea Fundaţiei Adrian Păunescu, a Fundaţiei Dinu Săraru şi din partea domnului primar Onţanu.
Le mulţumesc tuturor .

R – Vă mulţumesc şi eu , şi vă doresc încă mulţi ani să fiţi acelaşi patriot român ca până acum.