- Printr-o fundaţie umanitară se reabilitează şi transformă casa natală a lui Nyiro Jozsef, scriitor care a născut vii controverse în relaţiile dintre România şi Ungaria
- „Am făcut o placă de marmură, pe care s-o punem pe locuinţa unde s-a născut Nyiro Jozsef, dar catolicii nu au acceptat-o”
Cu
o viaţă tumultoasă şi o soartă care i-a rezervat ca rămăşiţele
sale pământeşti să fie utilizate pentru provocarea unui scandal
public inter-statal, menit a atrage simpatizanţi şi voturi, Nyiro
Jozsef a fost un personaj care s-a născut şi a trăit o bună parte
a vieţii pe meleagurile ţării noastre, în Transilvania alipită
la Ţara Mamă, România, în 1918. Cu toate acestea, ca marea
majoritate dintre intelectualii maghiari, el a nutrit mereu speranţa
refacerii Ungariei Mari şi a creşterii puterii şi importanţei
naţiunii sale. Dorinţă de nereproşat pentru maghiari şi demnă
de îndepărtat şi desfiinţat pentru români, ceea ce se poate
reproşa intelectualilor din acelor timpuri, printre care şi Nyiro
Jozsef, este înăbuşirea glasului umanităţii din interiorul
propriei persoane, pentru a promova idei iluzorii şi neumane:
militarea pentru fascism şi nazism, prigonirea de seminţii şi
popoare (evrei, ţigani, români, sârbi, slovaci etc.), pentru ideea
refacerii propriului stat, în cadrul unor hotare subjugătoare.
Meditând la această idee şi dorind
să aflăm cum o persoană cu un trecut obişnuit şi un început
promiţător a deviat pe un drum ce nu ar trebui repetat, am pornit
la cercetarea vieţii acestuia, cu resursele disponibile.
Cine a fost Nyiro Jozsef
Născut la 8 iulie 1889 în
localitatea Jimbor, judeţul Braşov, a fos primul din cei patru
copii ai lui Nyiro Mihaly, directorul Şcolii generale catolice din
comună, şi locuia în casa de serviciu a bisericii, la nr 126.
După absolvirea Gimnaziului Catolic, a studiat teologia,
începându-şi activitatea de preot la Sibiu.
O primă luptă a destinului
În 1919 a fost însă exclus din
rândul clericilor pentru că a încălcat jurământul de celibat,
căsătorindu-se cu iubita sa din comuna Racoşu de Jos, judeţul
Harghita, cu care a avut apoi trei copii. Răspopit şi liber de
cutumele bisericeşti, Nyiro Jozsef a devenit un aprig membru al
Partidul Naţional Maghiar promovând, ca mulţi dintre intelectualii
de atunci, ideologiile care seduceau milioane de oameni, făcându-i
să nutrească o ură scelerată pentru alţi semeni ai lor. După Diktatul de la Viena, în decembrie 1940,
în Ungaria, s-a înfiinţat Partidul Ardelean, un partid extremist unde Nyiro
Jozsef a activat intens.
Se pare că Nyiro Jozsef nu a nutrit
sentimente deosebit de „călduroase” faţă de români, după cum o arată documente păstrate din
epocă. Astfel, un document transilvănean atestă cum baronul Barthomer Karoly îl
lăuda pe Nyiro Jozsef pentru rezultatele sale privind înfiinţarea şi conducerea
detaşamentelor „Luptătorii de foc/ cu arme de foc” (Tuzharcos), organizaţie paramilitară
ungară care a comis crime şi atrocităţi contra românilor din zona Clujului şi a
Zalăului, în perioada pregătirii venirii honvezilor unguri în Ardeal. Nyiro Jozsef a devenit şi membru
din Transilvania al Parlamentului Ungar. De asemenea tot atunci Nyiro Jozsef a
înfiinţat revista „Magyar Ero”, ca instrument de propagandă al regimului
horthysto - szalasist, dar şi al propagandei Germaniei naziste, fiind un
susţinător şi apropiat al ministrului nazist al propagandei, Goebels, în favoarea
căruia a publicat articole în revista menţionată. Pentru activitatea sa, Nyiro
Jozsef a fost decorat de către amiralul Horhy Miklos cu ordinul „Coroana
Corvin”. În octombrie 1944, Nyro Jozsef se implică cu
„total devotament” în promovarea ideologiei partidului „Crucea cu Săgeţi –
Mişcarea Hungaristă”, partid aflat atunci în conducerea politică a Ungariei,
condus de Szalasi Ferenc. La scurt timp însă, în martie 1945, după
terminarea războiului, se refugiază în Austria şi apoi în Germania, de unde
ulterior îşi află scăparea în Spania fascistă, condusă de generalul Franco,
inclusiv pentru a scăpa de soarta pe care autorităţile maghiare comuniste i-o
pregăteau: judecarea şi pedepsirea sa pentru crime de război. Aici, Nyiro
Jozsef moare la data de 6 martie 1953, fiind îngropat la 50 de km de
Madrid, în cimitirul Almudena.
Urmele vieţii şi modul în care
sunt văzute
Plecând de la toate aceste
informaţii, am ajuns în comuna Homorod, judeţul Braşov, care
cuprinde şi satul Jimbor. O primă explicaţie a fost dată de
viceprimarul Homorodului, dar care locuieşte în Jimbor, Lorincz
Bela, preşedintele filialei UDMR din localitate: „Am făcut o
placă de marmură pe care s-o punem pe locuinţa unde s-a născut
Nyiro Jozsef, dar catolicii nu au acceptat-o. Apoi, mai tarziu, au
acceptat-o. Nyiro Jozsef fiind un preot catolic răspopit, catolicii
nu l-au uitat pentru asta şi nu au acceptat placa respectivă.
Clădirea aparţine şi acum bisericii catolice. Dar, bolnav fiind,
pe patul de moarte, se spune că şeful bisericii catolice de acolo
(Spania n.r), l-a iertat. Numai aşa am putut să-i convingem pe
actualii preoţi catolici de aici, numai aducându-le aminte de
asta”.
Custodele memoriei
Dar cel mai înfocat cunoscător al
proiectului este preotul bisericii evanghelice din Jimbor, Kunos
Ludovic, care slujeşte aici de 25 de ani. Amabil, înainte a a-mi
arăta
viitoarea casă memorială, m-a poftit în biserica evanghelico–luterană, un edificiu vechi de 500 de ani. Culoarea albă a
pereţilor impune respect şi smerenie. În faţa orgii, parte
impozantă a altarului, este aşezat Mântuitorul flancat de trei
steaguri – unul dedicat lui Petofi Sandor, iar celelelte două
reprezintă Ţinutul Secuiesc.
Vestind trecătorilor
Părăsind interiorul bisericii, în
faţa acesteia, veghind puţinii trecători, este aşezat bustul lui
Nyiro Jozsef. Despre existenţa acestui bust, chiar în faţa
bisericii, părintele Kunos Ludovic spune că a fost o întâmplare:
„Viceprimarul din Săcele, o comună apropiată, a spus că vrea să
facă un bust al poetului revoluţionar şi eroului poporului
maghiar, Petofi Sandor, pe care să-l aducă aici cu ocazia Zilei
Maghiarilor de Pretutindeni - 15 martie. Am fost de acord. Sculptorul
contactat a fost Bonaventura Ştefan, care şi el a propus să facă
şi un alt bust, cel al lui Nyiro Jozsef. Când viceprimarul s-a dus
să vadă lucrarea comandată, a văzut că erau gata ambele busturi.
Aşa s-a hotărât ca bustul lui Petofi Sandor să meargă la Săcele,
iar celălalt să fie montat la Jimbor. Cum lucrarea trebuia plătită,
am contribuit la stângerea de bani. Ne-a donat bani chiar şi o
fundaţie din Ungaria”.
Un proiect aparte...
Cât priveşte proiectul casei
memoriale a scriitorului Nyiro Jozsef, domnul Kunos Ludovic, de o
amabilitate deosebită, ne-a condus chiar la faţa locului. Casa este
în renovare, lucrările fiind încă în desfaşurare. Tot de la
preotul evanghelic am aflat
că finanţatorul este preotul catolic
Bojte Csaba, care slujeşte în Deva : „Dânsul a făcut Fundaţia
– Sf. Francisc - având ca obiect de activitate ocrotitea şi
asistenţa socială a copiilor orfani, săraci, defavorizaţi. Din
cele trei camere ale clădirii, una va fi amenajată ca sală
memorială pentru Nyiro Jozsef, iar celelalte două vor fi ocupate de
familia care avea grijă de copiii orfani şi defavorizaţi. Aici, la
început, se vor aduce 8-10 copii pentru a fi îngrijiţi. Această
casă, ca şi cea învecinată, pe care preotul Bojte Csaba a
cumpărat-o prin fundaţie, va reprezenta un centru pentru îngrijirea
copiilor năpăstuiţi de oameni şi soartă. Din câte am putu afla
de la părintele Kunos, s-au luat toate autorizaţiile necesare
pentru toate aspectele.
Şi renovarea unei bătrâne şi
frumoase case parohiale
Acesta ne-a mi-a spus: „Acum se
lucrează la interioare, dar totul va fi gata intr-o lună, două.
Preotul catolic are mai multe astfel de centre, iar banii necesari
cheltuielilor sunt din donaţii de la diverse surse, de la stat şi
din Ungaria. În toate centrele sunt peste 5000 de copii de care
preotul se ocupă”.
Sincer, acţiunea preotului
franciscan este lăudabilă, „bătând” stufărişul birocraţiei
româneşti. Iar istoria a făcut ca vechea şi frumoasa casă a
Bisericii Catolice, din satul Jimbor, să adăpostească aceşti
copii şi să fie cea în care şi-a petrecut copilăria şi Nyiro
Jozsef, cel stins din viaţă peste mări şi ţări. Depinde însă
cum vor ştii „cei mari” să prezinte celor mici, ideile şi
valorile vieţii scriitorului...
Comemorarea Holocaustului la 70 de
ani de la producere
În acelaşi timp, luând în
considerare simpatiile politice ale sriitorului Nyiro Jozsef şi
cochetarea cu ideologiile ce bântuiau, ca nişte molime pustiitoare,
Europa acelor vremi, semănând ură şi distrugere, reprezentanţii
„Comunităţii evreilor din Braşov”, condusă de domnul Tiberiu Roth, nu
sunt de acord cu promovarea cultului scriitorului. Mai mult chiar,
Tiberiu Roth consideră că, în acest an în care se comemorează 70
de ani de la Holocaustul evreilor din Transilvania aflată sub
dictatura horthystă, infiinţarea unei astfel de case
memoriale ar fi o palmă nemeritată, dată victimelor Holocaustului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu