Constituția României
prevede la articolul 12, alineatul 1 că „Drapelul României este
tricolor; culorile sunt așezate vertical, în ordinea următoare începând
de la lance: albastru, galben, roșu”. Proporțiile, nuanțele culorilor
precum și protocolul drapelului au fost stabilite prin Legea nr. 75 din
16 iulie 1994.
Legenda formării tricolorului național prin contopirea culorilor
drapelelor Moldovei și al Țării Românești s-a născut după 1860, probabil
din dorința de a împăca pe toată lumea în privința alegerii steagului
revoluționar muntean de la 1848 ca drapel al întregii Românii. Această
legendă a fost favorizată și de potrivirea coloristică a drapelelor
atribuite celor două principate române la acel moment (roșu și albastru
pentru Moldova și albastru și galben pentru Țara Românească)
La 6 februarie 1859, în primul său drum său către București de când fusese ales domnitor al Țării Românești, Alexandru Ioan Cuza a fost întâmpinat la marginea orașului Buzău de către comandantul dorobanților, care purta un steag tricolor. Acest fapt l-a mișcat pe Cuza foarte tare
Până în 1861 au fost utilizate simultan atât vechile steaguri ale principatelor Moldovei și Țării Românești, cât și tricolorul. La 22 iunie 1861, Alexandru Ioan Cuza a decretat tricolorul ca fiind drapelul civil oficial al Principatelor Unite.
Constitutia din 1866 a României prevedea la articolul 124: „colorile Principatelor-Unite urmează a fi Albastru, Galben și Roșu”. Ordinea și dispoziția culorilor au fost stabilite de către Adunarea Deputaților în ședința din 26 martie 1867. Astfel, potrivit propunerii lui Nicolae Golescu, ele au fost așezate întocmai ca la 1848. Lucrările comisiei au continuat și în ziua de 30 martie și, în urma votului pozitiv al Senatului, s-au soldat cu adoptarea „Legii pentru fixarea armelor României”, la 12/24 aprilie 1867.
Potrivit acesteia, culorile drapelului trebuie așezate vertical, în
ordinea următoare: albastru la hampă, galben la mijloc, iar roșul la
margine, flotând. Stema țării era așezată doar pe drapelele armatei și
cele princiare, în centru, cele civile rămânând fără stemă. Aceeași diferențiere era făcută și pentru pavilioanele marinei de război și a celei civile.
Potrivit legilor din 1867 și 1872, pavilionul princiar (mai târziu
regal) era identic cu cel al armatei, purtând în centru stema țării.
În 1873 se va hotărî înlocuirea drapelelor militare model 1866 cu altele model 1872, care să corespundă legii pentru modificarea armelor țării din 1873.
Drapelele confecționate între 1877 și 1882
Diferă cu puțin față de cele precedente. Doar 10 unități create după
1874 au primit acest model, la cartierul general de la Poiana, pe 17 iulie 1877. Cu acest prilej, domnitorul Carol le-a adresat ostașilor următoarele cuvinte:
„Dându-vă
drapelul corpului, vă încredințez onoarea României, pe care o pun
astfel sub scutul curajului, devotamentului și abnegațiunii voastre.
Pentru prima oară se prezintă solemna ocaziune de a primi drapelul în
preziua mergerei pe câmpul de onoare; căutați a-l încununa d-o
nemuritoare glorie. Nu uitați niciodată că drapelul este simbolul
patriei...”
Aceste două categorii de drapele au fost schimbate cu altele noi în 1902, cu prilejul împlinirii a 25 de ani de la Războiul de Independență
Drapelul de luptă model 1914, cu cifrul regelui Ferdinand I.
Drapelul de luptă model 1897, cu cifrul regelui Carol I 
În 1918, în Transilvania, Banat, Bucovina și Basarabia s-a creat împrejurări favorabile manifestării deschise a năzuinței românilor către unirea cu „Patria Mamă”.
În Transilvania, multe drapele românești au fost confecționate în perspectiva Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia. Acestea reprezentau tricolorul albastru-galben-roșu dispus orizontal, ca amintire târzie a revoluției pașoptiste. Imaginile surprinse atunci pe sticlă de către fotograful Samoilă Mârza
arată o mulțime nesfârșită de oameni, deasupra cărora fâlfâie numeroase
astfel de drapele, unele având înscrisă pe pânză și o deviză.
.svg.png)
.
DRAPELUL ROMÂNIEI DUPĂ 1918
Drapelele militare erau tricolore și aveau pictată în centru stema
României Mari. În colțuri se găseau monogramele aurite ale regilor
Ferdinand I, Carol al II-lea (2 modele) sau Mihai I
(2 modele), încoronate și înconjurate cu o coroană de frunze de stejar
din aur. Hampa drapelelor avea în vârf o acvilă de metal cu zbor jos,
încoronată și purtând în cioc o cruce.
Modelul Mihai I în Al Doilea Război Mondial
Modelul Carol al II-lea în Al Doilea Război Mondial
DRAPELUL ROMÂNIEI DUPĂ 1948
O dată cu instaurarea republicii, în România au fost interzise toate
însemnele regatului, incluzând stemele și steagurile tricolore care le
purtau. Pe 9 ianuarie 1948 a fost emis Decretul nr. 3 privind fixarea atribuțiunilor Prezidiumului Republicii Populare Român.
Acesta prevedea, la articolul 7, ca noua stemă a republicii să fie
„înfățișată prin: un tractor, un grup de trei furnale pe câmpul unui
soare care răsare, înconjurat de o înmănunchiere de spice de grâu,
legate de o panglică având inscripția Republica Populară Română și
inițialele R. P. R. la capătul spicelor”.
Potrivit Constituției Republicii Populare Române din 1948,
articolul 101, „Drapelul Republicii Populare Române se compune din
culorile: albastru, galben și roșu, așezate vertical. În mijloc este
așezată stema țării”. Constituția din 1952,
la articolul 103, detalia puțin: „Drapelul Republicii Populare Române
poartă culorile roșu, galben și albastru, așezate vertical cu albastrul
lângă lancie. În mijloc este așezată stema Republicii Populare Române”.
Nu erau menționate nici nuanțele culorilor, nici proporțiile. Este de
remarcat si faptul că prin prevederile Constituției din 1952, în partea
superioară a stemei republicii apare o stea roșie în cinci colțuri.
Drapelele Republicii Socialiste România
Drapelul Revoluției din Decembrie 1989
Încă din 17 decembrie 1989, în timpul Revoluției de la Timișoara, stema Republicii Socialiste România a fost îndepărtată de pe drapele, fiind privită ca însemn al regimului dictatorial al lui Nicolae Ceaușescu.
Acest lucru s-a realizat, de cele mai multe ori, prin tăierea sau
ruperea zonei centrale a fâșiei galbene, de unde și sintagma „drapel cu
gaură”.
Decretul-Lege nr. 2 din 27 decembrie 1989 privind constituirea, organizarea și funcționarea Consiliului Frontului Salvării Naționale și a consiliilor teritoriale ale Frontului Salvării Naționale
prevedea la articolul 1, între altele, faptul că „drapelul țării este
tricolorul tradițional al României, având culorile așezate vertical, în
următoarea ordine, pornind de la lance: albastru, galben, roșu.”
-
Drapelul cu gaură al Revoluţiei.
-
Model real al acestui drapel.
-
Ziua Drapelului
Prin legea nr. 96 din 20 mai 1998, ziua de 26 iunie a fost proclamată drept Ziua drapelului național al României. În 1848, în această zi a fost emis Decretul nr. 1 al Guvernului Provizoriu al Țării Românești, prin care tricolorul roșu-galben-albastru devenea Drapel Național.
De Ziua drapelului autoritățile publice și celelalte instituții ale
statului sunt obligate prin lege să organizeze programe și manifestări
cultural-educative, cu caracter evocator sau științific, consacrate
istoriei românești, precum și ceremonii militare specifice, organizate
în cadrul unităților Ministerului Apărării Naționale și ale Ministerului
de Interne.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu