TIROLUL DE SUD

Lecţie despre autonomie într-un seminar- turneu în România.

„Drumul provinciei autonome Tirolul de Sud/ Alto Adige, de la o sursă de conflict la o regiune europeană multilingvă de succes”. Aceasta este denumirea unui simpozion ce a avut loc la Bucureşti, Miercurea Ciuc, Sf. Gheorghe şi Tg. Mureş. Acţiunea a fost organizată la Bucureşti de către Liga Pro Europa în colaborare cu Sudtiroler Volksgruppen- Institut (Bozen, Italia), SENCE- Society for the Enhancement of National Communities in Europe (Zurich, Elveţia), INTEREG – Internationales Institut fur şa Natinalitatenrecht und Regionalismus (Munchen, Germania), iar în ţară s-au alăturat şi consiliile judeţene din zonă.
Invitaţi străini care au şi susţinut prezentări pe tema, au fost : Christoph Pan,conducătorul Institutului Grupurilor Etnice din Tirolul de Sud din Bozen, Davide Zaffi, cercetător la Deutsch – Italienisches Geschichtsinstitut din Trento, Lucio Giudiceandrea, jurnalist, colaborator al postului de televiziune RAI din Bozen şi Komlossy Jozsef, vicepreşedintele SENCE.
Aşa cum este firesc, ne întrebăm ce rost a avut acest simpozion- turneu în România, mai ales acum când şi în Europa este o stare evident sensibilă din foarte multe puncte de vedere ?.
Ei bine, simpatizanţii obţinerii autonomiei zonei Harghita, Covasna, Mureş au considerat de cuviinţă ca astfel de manifestări vin să obişnuiască românii cu ideea că prin autonomie vom avea cu toţii de câştigat, inclusiv o imagine bună în Europa. Apropo de acest lucru, un politician însemnat din Parlamentul Europei afirma că UE va deveni încet dar sigur, un cumul de etnii fără identitate. Dar asta este o altă poveste...sau poate, nu.
Care este situaţia cu Tirolul se Sud pe care cei prezenţi au invocat-o în cadrul simpozionului?.
Tirolul de Sud, din punct de vedere istoric, corespunde cu regiunea Trentino- Alto Adige, adică cu spaţiul din provincia austriacă Tirol, care a fost ataşat Italiei după Primul Război Mondial, în 1919. În prezent, Tirolul de Sud este considerat reprezentând un judeţ autonom, Bolzano/ Bozen, cu locuitori în majoritate de etnie germană.
Dacă ar fi să vorbim despre autonomia acestei zone, istoria arată că Tirolul a fost mulţi ani o sursă permanentă de litigii între Italia şi Austria. Primele concilieri privind tensiunea din zonă între cele două state au fost, în 1960 la invitaţia Adunării Generale a ONU. Abia dupa 11 ani de negocieri, în 1971, s-a creat o autonomie fragilă. Conform prezentărilor făcute în cadrul simpozionului, Tirolul de Sud este în prezent ca un „Heimat”, adică o patrie a minoritătii germane, fiind considerată de către susţinătorii autonomiei zonale, un exemplu de succes.
În acest context, Komlossy Jozsef, vicepreşedintele SENCE, a afirmat că simpozionul din România „oferă românilor şi maghiarilor deopotrivă, prin exemplul provinciei autonome multilingve Alto Adige/ Tirolul de Sud, puncte de referinţă utile pentru crearea unei regiuni de succes în Europa, spre beneficiul tuturor locuitorilor născuţi în acest spaţiu indivizibil si unitar din punct de vedere istoric, numit Ţinutul Secuiesc. Această regiune europeană trebuie înfăptuiă nu prin trasarea limitelor sale, ci prin recunoaşterea existenţei sale bazată pe realităţi”.
Analizând citatul de mai sus, constatăm o abordare generalistă şi deranjant de simplistă referitor la comparaţia dintre Tirolul de Sud şi zona românească la care a făcut referire.
În primul rând, este greu de de crezut că domnul Komlossy Jozsef ştie despre ce „realităţi” este vorba în Ardealul românesc şi cu atât mai mult să dea sfaturi despre crearea unei „regiuni de succes”.
Interesantă totuşi, a fost diplomaţia domnului Christoph Pan, conducătorul Institutului Grupurilor Etnice din Tirolul de Sud, care în interviul acordat în exclusivitate a afirmat: „ Avem contacte cu zonele Covasna, Mureş, Harghita şi chiar am fost de multe ori acolo. Astfel am văzut că autonomia noastră apare ca model şi pentru alţii şi ne-am hotărât ca aceasta să fie prezentată şi în România. Dorim să oferim informaţii pentru că am avut un proces de învăţare timp de 40 de ani. Nu vă spunem cum să faceţi, dar oferim celor interesaţi aceste informaţii. România ar putea să facă o altă Alto/Adige cu cele trei judeţe, dar nu ştim dacă se vrea acest lucru. La asta ar trebui sa contribuie şi guvernul care să pună faţă în faţă pe români şi maghiari într-un dialog deschis.Asta înseamnă un proces de autonomie pas cu pas. În Italia a fost foarte dificil acest proces care, în final a funcţionat. De ce nu ar funcţiona şi în România?”.
În atitudinea conciliantă şi apostolică a domnului Christoph Pan dar şi în cea a vicepreşedintelui SENCE, nu s-a amintit nimic, însă, de adevarurile transilvănene în care majoritatea populaţiei române şi maghiare vrea să trăiască în linişte ca şi până acum, în acea simbioză moştenită, şi nici nu s-a făcut vreo referire la nenumăratele acţiuni ale unor organizaţii extremiste ce se manifestă tacit şi ilegal pe teritoriul României. Degetul arătat a dojană spre români şi ţara lor, nu seamăna deloc a atitudine pacifistă ci mai degrabă o poziţie perfidă.
Asemănătoare este şi atitudinea liberalului Dinu Zamfirescu, care a afirmat la Bucureşti: „Problema autonomiei este una politizată...cine profită de asta?. În -Declaraţia de la Budapesta- din 1989 am spus că autonomia în mintea unora ar fi o secesiune teritorială şi asta pentru că nu s-a explicat ce înseamnă. Dar în viitor, nu se va mai pune problema frontierelor pentru că în Europa toţi vom fi minoritari. În România este o lege formală despre autonomie. Ea şi descentralizarea trebuie să fie identice.”
Interesant ,cel puţin în simpozionul de la Bucureşti, a fost lipsa politicienilor români şi ai oamenilor de cultură invitaţi, ceea ce a dus la o dezamăgire exprimată cu voce tare de Smaranda Enache, preşedinta Ligii Pro Europa, care a afirmat ca distribuise 40 de invitaţii, dar neonorate.
Din cei 40 de invitaţi, prezent a fost doar ex-ministrul mediului, membru UDMR, Attila Korodi.
Un aprig susţinător al ideii de autonomie a celor trei judeţe româneşti, Attila Korodi a simţit necesar să-şi espună punctul de vedere :” În Transilvania trebuie o organizaţie umbrelă ca în Tirol pentru că în România este doar o democraţie virtuală. Conflictele politice de la Bucureşti pot să aibă repercursiuni în cominitatea maghiară. În acest context, trebuie avut în vedere ca să nu aţâţăm majoritatea din Parlament. La nivel local unde suntem majoritari există sentimentul, din ce în ce mai pregnant, al unei libertăţi mai profunde.Crearea Ţinutului Secuiesc nu afectează sistemul de drepturi la nivel naţional.Dacă în perioada comunistă exista o politică de românizare a zonelor cu majoritate maghiară, acest lucru se practică şi acum. Voit, se aduc familii din Moldova sau din altă parte a ţării care nici măcar nu au mutaţii în localităţile din Ţinutul Secuiesc. De exemplu, cei din armată, poliţie, etc., care sunt aduşi în interes de serviciu. În acest fel, comunitatea de maghiarieste frustată. Dar şi comunitatea de români fără inentitate, stabilită aici, aşteaptă ajutorul de la Bucureşti, ceea ce nu este o relaţie normală. Astfel noi vom scădea ca pondere chiar şi acolo unde suntem majoritari. Prin obţinerea autonomiei Ţinutului Secuiesc, se va menţine mai mult identitatea maghiarilor decat ar putea face chiar şi Ungaria. Cuplarea dintre autonomia teritorială şi cea culturală ar simplifica lucrurile.”
În incheierea intervenţiei sale de la Bucureşti, Attila Korodi a mai explicat că pe lângă problema unui dialog româno-maghiar ce ar fi necesar în zonă, ar mai fi de pus la punct şi problema economică.
Pentru aceasta este necesară o atracţie masivă de investitori, de preferat unguri, care să dezvolte zonele cu majoritate maghiară şi asta pentru simplul fapt că o autonomie locală trebuie să se susţină, în primul rând, financiar.