Fostul prezidentiabil Hunor vrea un troc horror, prin patul PSD sau cafeneaua PNL


În lunina ultimelor scandaluri de pe scena politică, toată suflarea televiziunilor este preocupata in mod firesc de alegerile prezidentiale.
Interesul este enorm, pentru că acum este vremea trocului! Acum se negociază «la sânge» orice : poziţii, funcţii, bani.
La finele campaniei electorale, Gigi Begali afirma pe un post de televiziune că în turul doi işi va «vinde» voturile celui care i se va părea că ar fi mai român. Pe un alt post de televiziune, Corneliu Vadim Tudor se lauda că un contracandidat i-a promis 10 milioane de euro dacă în turul doi îi va oferi pe tavă voturile obţinute în primul tur. De Antonescu s-a ocupat toată presa. In acest context mă întreb ce vor face ceilalţi foşti prezidenţiabili din câţi am avut. Îşi vor ceda şi ei voturile pentru a obţine avantaje, fie ele şi financiare?
Singurul dintre cei trecuţi la categoria „ceilalţi” dupa numarul de voturi obţinute, în loc de bani sau funcţii vrea mult mai mult. Hunor Kelemen, reprezentantul UDMR, vrea un troc nu cu un partid sau un candidat la presedinţie, ci cu peste 20 de milioane de români.
„Am desemnat un candidat propriu la presedinţie deoarece ne-am săturat: ne-am săturat sa ne spună mereu alţii ce să se întample cu noi, ne-am săturat fiindcă au distrus ţara, au distrus Ţinutul Secuiesc, au distrus această minunată bijuterie care este Transilvania”, a spus preşedintele UDMR, Marko Bela.
El a subliniat că prin desemnarea lui Hunor Kelemen, UDMR transmite mesajul că îşi asumă responsabilitatea pentru destinul maghiarimii, iar comunitatea maghiară doreşte să-şi ia soarta în propriile mâini.
Într-un scenariu horor, să zicem că Hunor Kelemen ar fi intrat în turul doi sau , prin absurd, ar fi ajuns preşedintele României. Ce s-ar fi ales de români şi de România?
La începutul campaniei electorale, acest candidat la preşedintia României a dat fuga pentru a se închina slugarnic la porţile Budapestei, pentru a ţine conferinţe de presă ruşinoase despre evoluţia şi programul campaniei sale electorale din Romania şi pentru a-şi expune punctul de vedere referitor la situaţia politică generată de criza guvernamentală.
Cum „gura păcătosului adevăr grăieşte”, la Târgu Mureş, în faţa a 300 de oameni, pe melodia – Descălecatul - cântată de ungurul Ferenc Demjen, Hunor Kelemen a afirmat: „Pe noi nu trebuie să ne preocupe rezultatele electorale ale candidaţilor români, ci modul în care se împlinesc sau nu obiectivele pe care comunitatea maghiară şi le-a propus”.
Care ar fi acelea?
«Noi vrem să se elimine din Constituţia României sintagma de stat national. România este stat naţional numai pe hartie. Noi vrem ca limba maghiară să fie limba oficială regională», a spus la Braşov candidatul UDMR.
Erijat într-un fel de sol al maghiarilor din ţara noastră, Hunor a profitat de avantajele alegerilor prezidenţiale pentru a arăta intenţiile partidului pe care-l reprezintă: autonomia teritoriala a „Ţinutului Secuiesc” (parte integrantă din teritoriul României), oficializarea limbii ungureşti în instituţiile de stat româneşti, autonomia administrativă a judeţelor Covasna şi Harghita, prin numirea exclusivă a ungurilor în aparatul funcţionăresc.
De ce nu sunt buni românii în administrarea treburilor gospodareşti pe un teritoriu românesc vânat de unguri?
Probabil pentru că aceştia nu fac asemeni unui angajat al statului, pe nume Csibi Barna din Harghita, care organizează manifestaţii antiromâneşti pe 1 Decembrie, vinde tricouri şi autocolante prin internet, inscripţionate cu lozinci antinaţionale de genul „Ţinutul Secuiesc nu e România” etc..
Să revenim la negocierile şi trocul aflate în derulare.
Hunor Kelemen şi-a asigurat două canale prin care poate negocia: prin „budoarul” colegei sale din Parlament, deputata de Buzău, Moldovan Carmen sau prin „cafelele” (ca să nu zic whisky-ul) băute cu colegul liberal Bogran Olteanu, fost preşedinte al Camerei Deputaţilor.
Ambele variante conduc către ceilalţi candidati.
«Nu vom putea fi ocoliţi, vom putea stabili condiţii în negocierile dinaintea turului doi al alegerilor», afirma Hunor la Braşov. Oare asa sa fie?
Ar fi păcat să se ajungă din nou ca în anii trecuţi când dorinţa de a fi şef de stat a înfrânt orice sentiment naţional de bun simţ.
Condiţiile impuse de trocul diplomatic propus de (Horor) Honor Kelemen le ştim cu toţii: vânzarea unei bucăţi din inima României.
Vom afla mai multe după 6 decembrie… sau poate chiar săptămâna aceasta.