Interesul poartă fesul dar cîteodată şi robă de magistrat

Este cunoscută dorinţa disperată a partidelor politice aflate vremelnic la putere de a menţine sub control justiţia. Asemeni unei arme performante şi eficiente, politicienii folosesc justiţia atât pentru pedepsirea adversarilor politici, de a-şi proteja propriile interese dar şi în scop de şantaj. De exemplu, DNA-ul disputat între premierul Victor Ponta şi Traian Băsescu, pe baza informaţiilor şi interceptărilor realizate de către serviciile secrete, construieşte dosare de multe  ori fără probe certe iar Curtea de Apel, ÎCCJ şi judecătorii şantajabili din celelalte instanţe condamnă în serie pe bază de supoziţii, pe oricine stă în calea fericirii celor aflaţi la putere. CSM-ul închide inexplicabil ochii la nesfârşitul şir de abuzuri comis de către DNA şi de către instanţe, şi atâta timp cât unii judecători de acolo pot fi manipulaţi, puterea nu are nicio problemă. Oricum, în starea aceasta de brambureală, corupţie si avantaje de orice fel, profitul este din toate parţile. Din acest motiv instanţele dâmboviţene sunt cele mai vânate intituţii atât de către manipulatori cât şi de cei care lucrează în sistem.

Cum se remarcă un judecător provincial  la Curtea de Apel Bucureşti. 

Misogin sau dornic de afirmare ?

Judecătorul Matei George Dorel a fost promovat din provincie la Tribunalul Bucureşti, iar de aici la Curtea de Apel Bucureşti, asta întâmplându-se în luna martie 2013. După ani de activitate, timp în care a fost Preşedintele Tribunalului Mehedinţi şi Vice-preşedintele Asociaţiei Magistraţilor din România (AMR), judecătorul Matei George Dorel a ţintit mai sus ajungând la Bucureşti, locul apogeului său profesional. Deşi funcţiile deţinute în provincie l-ar fi îndreptăţit să aibă o bună situaţie materială, totuşi, conform ultimei declaraţii de avere din data de 12.06.2012, judecătorul nu posedă terenuri, case, alte imobile, nici măcar nevastă. În schimb este posesorul a trei autoturisme neprecizându-se în care dintre acestea doarme : un Ford Focus achiziţonat în 2005 prin leasing şi încă două autoturisme, un BMW 320 din 2010 şi un Daewoo Matiz din anul 2012, achiziţionate  cu plata în rate. Judecătorul, în acea perioadă, avea şi un credit de 10000 de euro, chiar dacă pe lângă activitatea de bază mai desfăşura şi muncă didactică la Universitatea Creştină Dimitrie Cantemir, în calitate de lector.

Venit din provincie cu aer de învingător, judecătorul s-a făcut remarcat datorită unor motivări extrem de controversate. În cazul profesorului de sport Octavian Vişan de la liceul Jean Monnet din Bucureşti, deşi acesta este pus sub acuzare de către procurori pentru întreţinere de raporturi sexuale cu o minoră ( Oana Raluca Racoviţă, căreia îi lipsea doar o lună până a deveni majoră), judecătorul s-a opus măsurii arestării profesorului argumentând că  incidentul s-a petrecut într-o excursie, victima dând năvală în camera acestuia, în ţinută provocatoare şi din acest motiv educatorului nu i s-a mai dat nici cea mai mică şansă să se opună elevei aflate în plină criză hormonală. Mai mult, în motivarea judecătorului se mai arată faptul că o altă elevă, aflată cu un pahar de băutură în mână, ar fi intrat şi ea în camera profesorului cu dorinţa de a face sex cu acesta. Când cele două fete s-au întâlnit în camera profesorului, încinse de băutură şi hormoni s-ar fi jignit reciproc pentru....întâietate.

Ţinuta sportiva creşte libidoul...

Din cauza acestui incident, din câte se pare, Ministerul Educaţiei a luat în discuţie necesitatea scoaterii orelor de sport din programa şcolară deoarece este ştiut faptul că ţinuta de sport provoacă explozii hormonale care se pot transforma în adevărate drame pentru angelicele eleve ale liceelor din România. Dar nu numai acest caz l-a urcat în primele pagini ale ziarelor pe judecătorul dornic de afirmare. În celebrul caz al Elodiei, motivarea sentinţei dată de judecător este ca un pasaj dintr-un roman kafkian în care se arată faptul că în cazul polişistului Cristian Cioacă : „ se intensifică o serie întreagă de patologii care au drept consecinţă crearea faţă de pacient a unei imagini deformate a realităţii, bolnavul trăind cu impresia că toată lumea îi doreşte răul şi conspiră împotriva sa, doreşte sa-l ucidă, etc. Fără a considera că inculpatul Cioacă Constantin Cristian suferă de o severă afecţiune psihică ce îl face să creadă că toate autorităţile uneltesc împotriva sa, tribunalul consideră că organele de urmărire penală trebuie să depună toate stăruinţele legale pentru a se asigura că se află în faţa unei persoane care este aptă să răspundă penal inclusiv din punct de vedere psihic”

Această motivare a stârnit indignarea avocatei lui Cristian Cioacă, Maria Vasii, aceasta neânţelegând faptul că, romancierul judecător era subliminal solidar cu inculpatul deoarece i-a ridicat acestuia o minge la fileu pentru a-l scăpa de detenţie, argumentul „nebunii temporare” constituind o eventuală premiză în vederea înlocuirii detenţiei cu internarea într-o instituţie medicală specializată. Iată că, în motivaţiile sale magistratul a arătat fără achivoc faptul că, luând drept exemple doar cele doua cazuri, şi-a dorit evidenţierea cu orice preţ sau a rămas tributar unui principiu demn de un celibatar...convins şi poate misogin. Dar „năzdrăvaniile” judecătorului Matei George Dorel nu se opresc aici...

 Justiţia românească, o caracatiţă uriaşă

Lumea magistraţilor este fie asemeni unei caracatiţe ale cărei braţe ajung peste tot, fie poate un paradox în care dorinţa de independenţă teoretică şi declarativă se războieşte cu realitatea loviturilor pe la spate, a intereselor meschine, a compromisurilor de tot felul şi a servilismunui de orice natură...sau poate o combinaţie între cele două. De multe ori, judecătorii îşi permit să se joace nepermis de mult cu destinele oamenilor, erijându-se în adevăraţi dumnezei, devenind în anumite situaţii sclavii propriilor interese. În consecinţă, amintim Legea 303/2004 care la Articolul 19, litera k, prevede clar în ce condiţii există abatere disciplinară : „atitudinea nedemnă în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu faţă de colegi, avocaţi, experţi, martori sau justiţiabili”, dar şi „exercitarea funcţiei, inclusiv nerespectarea normelor de procedură, cu rea credinţă sau din gravă neglijenţă, dacă fapta nu constituie infracţiune”.

Nu este infracţiune, dar motivarea dată de judecătorul Matei George Dorel în cazul judecătorului Norel Popescu este cel puţin controversată. Norel Popescu a fost cercetat de Inspecţia Judiciară pentru că ar fi dat consultanţă juridică baronului Adrian Duicu, preşedintele Consiliului Judeţean Mehedinţi, în timp ce acesta era cercetat penal.

In motivare se spune : „ Consultaţiile juridice s-au dovedit a fi de calitate, judecătorul anticipând cu exactitate soluţia care a fost şi pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul inculpatului”. Această formulare cu iz de „mişto” era de fapt o invitaţie adresată Parchetului de a-l aresta pe fostul Preşedinte al Tribunalului Mehedinţi şi Vice-preşedinte AMR,  judecătorul Norel Popescu. De asemeni, inculpatul judecător era la momentul sentinţei şi membru interimar al CSM şi candidat la această funcţie. În atare condiţii, CSM ar fi trebuit să-l suspende din funcţie pe judecator, eliberând astfel postul.

Prietenul la nevoie se cunoaşte

 Analizând cu atenţie mersul evenimentelor, vom putea constata faptul că în jurul acestei poveşti se ascund lucruri mult mai adânci şi cu miză mult mai mare.

In locul judecătorului Norel Popescu, era deja pregătită pentru a-i lua locul, judecătoarea Natalia Roman de la Tribunalul Târgu Mureş care era şi Preşedinta Uniunii Naţionale a Juriştilor din România (UNJR). Conform Declaraţiei de Interese din data de 20.05.2011, judecătorul Matei George Dorel era la acea dată membru UNJR, ceea ce însemna că Natalia Roman îi era şefă. Doar că serviciile subalternului de atunci au rămas doar la nivelul mulţumirilor pentru că judecătoarea avea un grup de prieteni foarte influient, mult mai bine poziţionaţi pe funcţii şi care o puteau mai lesne ajuta să-şi atingă scopul – un post bun la CSM. Din grupul elitist făceau parte judecătorul Dumbravă Horaţiu, fost procuror, fost prim- procuror al Parchetului Judecătoriei Tg. Mureş, fost judecător la Judecătoria şi Tribunalul Tg. Mureş, Preşedinte al Curţii de Apel Mureş şi în 2011 Preşedintele CSM, Andreea Ciucă, fost Preşedinte al Tribunalului Mureş (fostă inculpată în mai multe dosare penale şi arestată pentru fapte de corupţie), prietenă cu Monica Macovei, Gheorghe Huţanu, fost şef al Gărzii Financiare Mureş, etc. Dumbravă Horaţius la randul său era prieten cu fosta ministru al Justiţiei care în ascensiunea sa profesională l-a recomandat lui Predoiu ce ulterior l-a susţinut pentru ocuparea funcţiei de Preşedinte al CSM. „Argumentul” forte a fost un  angajament, verbal ce-i drept, că nu vor mai avea loc în justiţie, proteste sau Doamne fereşte, greve ale magistraţilor. Revenind, prietenia lui Dumbravă Horaţius a fost cât se poate de eficientă pentru judecătoarea Natalia Roman, mai ales când a fost vorba de ocuparea de către aceasta a postului de Preşedinte al UNJR. Dar razboiul magistraţilor este încă departe de a se fi terminat, în prezent judecătoarea Natalia Dumbravă işi doreşte cu ardoare un post în CSM, iar prietenul ei Horaţiu Dumbravă este unul dintre cei mai vehemenţi contestatari ai unui alt personaj foarte important din CSM, Oana Haineală.