Becali era să facă Paştele în arest!

La un şpriţ între prieteni, la cafeaua de dimineaţă, între soţi, în parcuri, în mijloace de transport sau în faţa blocului, pe buzele tuturor există un singur subiect de discutat, de descifrat şi de disecat: de ce l-au arestat pe Gigi Becali? Există oare cineva care se află în spatele întregii acţiuni? Au procurorii dovezi reale care au dus la arestarea preventivă a latifundiarului? Cât de legală a fost procedura de arestare? Este oare ctitorul de biserici, cel care a finanţat zeci de bolnavi pentru a se trata în străinătate, cel care a construit sute de case pentru cei rămaşi fără adăpost în urma calamităţilor din 2006, cel care a dat lumină la zeci de familii nevoiaşe din cartierul bucureştean Ferentari, un infractor atât de periculos încât să fie imobilizat cu cătuşe şi păzit de zeci de mascaţi? Sunt numeroase întrebări la care mulţi români aşteaptă răspunsuri. Din partea cui? În afara cerinţei imperioase din partea judecătorilor ca acest „subiect să nu mai fie abordat de nicio formă de mass-media“, fapt ce contravine normelor internaţionale referitoare la dreptul cetăţenilor la liberă opinie, instanţa a ţinut să motiveze arestarea lui Gigi Becali şi a bodyguarzilor implicaţi, deoarece: „în situaţia reţinerii unor infracţiuni de violenţă de o asemenea gravitate, reacţia autorităţilor judiciare trebuie să fie promptă, fermă, exigentă, pentru a da un semnal în acest sens societăţii civile că astfel de manifestaţii nu pot fi lăsate nesancţionate“. Asta îmi aduce în minte filmele despre Avram Iancu sau „Haiducii lui şapte cai“, în care judecata se îndreaptă nu către infracţiunea comisă, ci către personajul carea avea o mai mare trecere în rândul maselor. Poate comparaţia este un pic forţată, dar asta ne sugerează justiţia română de astăzi.

Viaţa bate filmul sau invers?

Pe data de 26 ianuarie, Mercedesul lui Becali este furat din faţa unui bar din cartierul Pipera de o gaşcă de trei hoţi, cunoscuţi ca făcând parte din anturajul lui Alexandru Ilie, zis Sandu Geamănu, unul dintre liderii lumii interlope din Bucureşti. Atunci Gigi Becali a apelat la unul dintre oamenii săi de încredere, Nicolae Dumitraşcu, pentru a-l ajuta să-şi recupereze maşina. Acest Dumitraşcu, după câteva telefoane, află de la un anume Daniel Irimia, zis Dan Piticu, că hoţii ar fi Constantin David Stan, Niculae Tinel, zis Ştefan Mărgean, şi Adrian Stănilă. De reţinut că aceştia, împreună cu Sandu Geamănu şi alţi prieteni de „afaceri“ au făcut parte în 2007 dintr-un lot de 11 persoane care a fost arestat pentru tâlhărie, furt şi complicitate la aceste infracţiuni. Piticu ia legătura cu hoţii şi-i păcăleşte pe aceştia că ar fi obţinut o „taxă“ de retrocedare a maşinii de la Becali şi-i îndeamnă să se întâlnească cu emisarii păgubitului pentru a finaliza „afacerea“. Filmul a ceea ce a urmat este deja foarte cunoscut, fiind intens mediatizat. Cătălin Dancu, unul dintre avocaţii lui Gigi Becali însă, acuză instanţa de judecată, invocând încălcarea jurisprudenţei Curţii Europene pentru Drepturile Omului (CEDO) afirmând: „Nerespectarea procedurilor legale în reţinerea lui Becali a fost o gravă ilegalitate. Adică, nu a fost asistat de un avocat ales, nu i s-a permis legătura cu acesta, ci chiar i s-a impus un avocat din oficiu. Instanţa naţională de justiţie este obligată să găsească măsuri alternative de prevenţie înainte de arestarea cuiva. I se putea impune să nu părăsească ţara, să nu ia legătura cu martorii. Existau măsuri alternative. Ori Gigi Becali a fost arestat fără să i se trimită nici măcar o citaţie în prealabil“.

Şi în afară de aceste lucruri, se mai poate pune o întrebare: de ce a fost nevoie ca arestarea lui Gigi Becali să se realizeze cu trupe ale Poliţiei Capitalei şi nu cu participarea lucrătorilor de la Poliţia Ilfov, unde acesta îşi are domiciliul stabil? Să fie oare vorba, aşa cum se vehiculează, că totul este o răzbunare cu implicaţii politice din partea unor persoane sus-puse? În acest sens amintim un „amănunt“ luat dintr-un posibil scenariu. Poliţia Capitalei l-a reţinut pe Becali, la zece ore după ce Înalta Curte de Casaţie a refuzat să emită mandat de arestare în cazul „Doi ş-un sfert“, în care latifundiarul figurează ca denunţător. Cu o săptămână în urmă fuseseră reţinuţi Cornel Şerban, şeful DGIPI (serviciul secret), Petre Pitcovici, şeful de operaţiuni de la Direcţia Generală Anticorupţie – ambele din cadrul MAI, din care face parte şi Poliţia şi omul de afacerei Puiu Popoviciu. Asocierea dintre Universitatea de Agronomie şi afaceristul Puiu Popoviciu, prin care acesta a primit dreptul de a exploata un teren de 220 de hectare în zona Băneasa a fost reclamată de Becali, încă din 2001. Arestarea lui Becali ar fi o răzbunare a unor poliţişti de la vârf şi a celor implicaţi în acest scandal, fapt care a produs un adevărat cutremur în MAI. În orice caz, în timp ce hoţii îşi râd pervers în barbă, pe seama situaţiei create, văzându-şi liniştiţi de „afaceri“ în cadrul clanului condus de fraţii Geamănu, păgubaşul este arestat şi privit ca paria societăţii româmeşti. Instanţa şi-a declinat, deocamdată, ultimul cuvânt: „Faptul că acţiunea sa «justiţiară» reprezintă un pericol social şi sfidează legile, pentru că Becali este o persoană publică, recunoscută în unele medii ca «formator de opinie» a contribuit la decizia arestării lui“.

Ceea ce este îngrijorător în tot acest caz nu ar fi reţinerea cetăţeanului Gigi Becali pentru 29 de zile, chiar dacă există polemici în acest sens, ci dacă populaţia va mai avea încredere şi respect faţă de justiţia din România!